Anatomia unui eşec – M10 (ep.9)

MANUALUL  MICULUI  POLI-TRUC

Imediat ce s-a văzut în poziţia de preşedinte al viitoarei filiale Bucureşti, consilierul Mihai P a început să pună în aplicare un plan minuţios de transformare a întregii Asociaţii într-o structură ierarhică, ce ar fi urmat să-l aibă pe el la vârful piramidei.
Nu era vorba de un plan foarte original, ci doar de o versiune mai elaborată a binecunoscutului principiu Divide et impera.

1. Fragmentarea Asociaţiei şi înlocuirea modelului de organizare bazat pe Democraţie Participativă, cu unul ierarhic, în care membrii activi să fie împărţiţi în grupuleţe uşor de controlat, şi transformaţi din decidenţi (în cadrul AG) în simpli pălmaşi, meniţi doar să execute sarcinile trasate de şefi.

Primul truc:
Mai întâi a decis că “viitorul Consiliu Director al Asociației M10 București va fi format din responsabili departamentali” şi a numit câţiva apropiaţi ca şefi ai acestor departamente, inclusiv (de-a dreptul hilar!) pe el însuşi la Departamentul de organizare teritorială.

Totodată a hotărât că “Fiecare responsabil din Consiliul Director este obligat sa-si construiasca la randul lui o echipa cu care se implenteze deciziile AG București, iar Consiliul Director sa supervizeze permanent implementarea acestor decizii. Echipele se vor construi pe baza inscrierilor in Asociatie si a dorintei/skill-urilor noilor membri”

În felul acesta, fiecare dintre noi, din membru al Puterii legislative a Asociaţiei M10 (mamă), şi anume Adunarea Generală, era transformat într-un membru al micului departament X din Filiala Bucureşti, subordonat unui şef de departament, care la rândul său îi era subordonat consilierului Mihai P.

Al doilea truc:
Prin acea formulare “se imple(me)nteze deciziile AG București”  il Consigliere încerca să mascheze toate aceste schimbări sub o aparenţă statutară.
În realitate, “deciziile AG Bucureşti” erau sublime dar lipseau cu desăvârşire, pentru că AG (Adunarea Generală) Bucureşti era inexistentă, întrucât nu exista nici Filiala Bucureşti (urma să se înfiinţeze abia peste 1-2 luni).
Singurele decizii veneau dinspre Şeful cel mare al viitoarei Filiale Bucureşti, şi erau transformate în sarcini de şefii mai mici.

Din acest moment, iniţiativele, dezbaterile şi deciziile colective, au fost date deoparte şi s-a trecut la trasarea de sarcini.
La întâlnirile noastre săptămânale, se făceau în principal două lucruri: repartizarea pe departamente a noilor recruţi şi, desigur, trasarea sarcinilor. Faptul că noii veniţi nu erau încă membri ai Asociaţiei nu avea nicio importanţă, câtă vreme fiecare şefuleţ putea să-şi sporească numărul subordonaţilor.

2. Extinderea acestui model ierarhic la nivelul întregii Asociaţii şi subordonarea parţială (într-o primă fază) a tuturor filialelor Asociaţiei, Şefului Filialei Bucureşti.

Al treilea truc:
Odată ce şi-a asigurat controlul la nivelul Bucureştiului, il Consigliere a început să le transmită şi preşedinţilor celorlalte (viitoare) filiale “sugestii” despre cum să se organizeze şi ei în mod asemănător.
“Noi la Bucuresti am avut deja o sedinta dupa conferinta de presa, iar discutiile au continuat si telefonic sau prin e-mail. S-a schitat astfel, o modalitate de organizare care respecta statutul M10 şi un calendar de actiune pe termen scurt. Va dau detalii cu privire la toate acestea pentru informare, dar in special in caz ca va ajuta.”
Şi cum mai toată lumea presupunea că prin gura sa vorbeşte de fapt Doamna M, cei mai mulţi dintre ei au preluat acest model, cu atât mai mult cu cât, noul aranjament, părea să le asigure şi lor puteri sporite în filialele pe care urmau să le conducă.

Al patrulea truc:
În acelaşi timp, depăşindu-şi complet atribuţiile de preşedinte al Filialei Bucureşti (viitoare),  il Consigliere a decretat că o parte din departamentele Filialei Bucureşti “se vor confunda partial cu cele nationale avand in vedere ca parte din activitati se vor suprapune (București, acelasi sediu etc).”
În acest fel, cei din ţară se subordonau şefilor de departamente naţionale, care, fiind (o parte dintre ei) aceeaşi cu şefii de departamente din Bucureşti, i se subordonau Şefului cel mare de la Bucureşti, nimeni altul decât consilierul Mihai P.

3. Asigurarea unei majorităţi favorabile acestor schimbări prin împărţirea de funcţii cât mai multor membri de la acel moment.

Al cincilea truc:
Dintre cei 32 de membri pe care-i avea atunci Asociaţia, 4 făceau parte din Consiliul Director, 5 din Comisia de Integritate şi Arbitraj, 9 fuseseră desemnaţi Preşedinţi ai viitoarelor Filiale şi 7 şefi de departamente. Din acest total de 25 scădem 2 pentru cei care aveau funcţii duble şi încă 2 în dreptul lui Mihai P care avea funcţie triplă. Rămânem cu 21 din 32 de membri care deţineau cel puţin o funcţie.
Cu excepţia celor din Consiliul Director, care fuseseră stabiliţi prin prevederile Statutului, toţi ceilalţi fuseseră propuşi (vedeţi ep.8), sau numiţi direct de către consilierul Mihai P.
Iar asta nu implica doar o oarecare îndatorare din partea acestora faţă de il Consigliere, ci şi, mai important, cointeresarea lor în instituirea acestui sistem ierarhic.

4. Blocarea funcţionării Adunării Generale prin întârzierea realizării infrastructurii necesare
Deşi îşi crease condiţiile unei favorabilităţi din partea majorităţii membrilor existenţi la acel moment, il Consigliere nu voia să rişte nimic. Îi era probabil teamă ca nu cumva, o dezbatere serioasă în AG, să scoată la iveală încălcarea principiilor Statutului, ce se producea prin aceste manevre de restructurare, şi Adunarea Generală să ia decizii ce ar fi putut zădărnici acest plan.

Al şaselea truc:
În “Calendarul estimativ” a fixat un termen extrem de lung (3 luni şi jumătate!), pentru ceea ce ar fi trebuit să constituie prioritatea zero a Asociaţiei, anume, finalizarea infrastructurii IT, pentru ca Adunarea Generală (“organul de conducere alcătuit din totalitatea membrilor activi” – cum e definit în Statut ) să-şi poată exercita rolul de decizie:
“Sfarsitul lui aprilie: definitivarea intregii arhitecturi IT (site, forumuri, baza de date, evidenta cotizatii, dezvoltare electronica a proiectelor, vot electronic – toate integrate).”
Până atunci, il Consigliere ar fi avut timp suficient să-şi încheie operaţiunea de malformare şi subordonare a întregii Asociaţii, aşa încât nimeni să nu i se mai poată opune.
(de reţinut că toate aceste decizii au fost date în 13.01.2015, la numai 2 zile după lansarea M10)
https://danteca1.files.wordpress.com/2015/12/decizii-mihai-p.pdf

La toate acestea trebuie să mai adăugăm şi următoarele elemente favorizante (întâmplătoare sau nu):

Preşedintele Asociaţiei, Doamna M, lăsase să se-nţeleagă că este foarte prinsă cu activităţile din Parlamentul European, şi evita dialogul cu membrii Asociaţiei (exceptându-i desigur pe cei doi consilieri ai săi: Mihai P şi Marilena).

Preşedintele Consiliului Director, Viorel B, fost trezorier al campaniei, se lupta (după spusele sale) să rezolve problema sancţiunilor din partea Autorităţii Electorale Permanente, şi nu îşi făcuse apariţia niciodată la Asociaţie.

După numirea sa în fruntea Departamentului IT, Cristi D, partenerul cu care lucrasem cel mai îndeaproape în Grupul de iniţiativă la acest proiect şi în special la realizarea Platformei online, îşi schimbase total atitudinea. În loc ca, odată ajuns în această poziţie, să folosească resursele ce-i stăteau la dispoziţie pentru a grăbi lucrurile, Cristi D a început să tergiverseze, în mod evident, finalizarea Platformei online respective, absolut necesară pentru funcţionarea Adunării Generale.

Aşa încât, nimic nu părea să stea în calea acestui plan “genial”, pus la punct din vreme, nu se ştie de cine (poate chiar de consilierul Mihai P, dar poate de cu totul altcineva) de restructurare pe sistem ierarhic a întregii Asociaţii, care fusese însă concepută, de la bun început (conform angajamentelor Doamnei M şi, mai ales, conform Statutului), să funcţioneze pe modelul Democraţiei Participative.
Nimic, sau… aproape nimic.
Căci foarte curând, il Consigliere avea să se lovească de-o Problemă.