Anatomia unui eşec – (preambul)

În primul rând vreau să le răspund celor care, direct sau indirect, mă îndeamnă să trag concluzii şi să dau verdicte.
Dragi prieteni, nu pot face asta. Nu sunt eu deţinătorul adevărului absolut. Iar dacă asta s-a înţeles din titlul articolului anterior, atunci s-a înţeles greşit.
Eu m-am referit la adevăr aşa cum se spune în faţa judecătorului: „adevărul şi numai adevărul”. Dar nu eu sunt judecătorul, ci doar un simplu martor, care a putut vedea numai o parte din întreg.
Dacă vreţi să avem imaginea de ansamblu şi să-nţelegem totul mai bine, dacă vreţi s-avem o şansă de-a îndrepta lucrurile, e nevoie ca fiecare dintre voi să spună, fără frică, tot ceea ce ştie cu privire la încălcări, abuzuri, derapaje. Eu am arătat că se poate, şi o voi face în continuare.

În al doilea rând, pot să vă spun că, după ce am cântărit bine lucrurile, am ales să dau curs mai întâi promisiunii din finalul articolului referitoare la istoricul acestei construcţii politice, şi abia apoi să revin la acest ultimul episod de după demisiile din filiala Bucureşti şi mailul pe care i l-am trimis Doamnei M.
Pe un subiect atât de sensibil, mi se pare mult mai important să se-nţeleagă cât se poate de bine premisele şi modul cum au evoluat lucrurile, decât dorinţa de-a afla cât mai curând partea finală.

Aşadar, vă voi relata fapte şi întâmplări petrecute pe parcursul a mai bine de 6 luni de zile, începând cu anunţarea candidaturii Doamnei M, aşa cum le-am putut vedea eu, ca participant activ la acest proiect.

Această serie de articole pe care v-o propun, este de fapt o analiză de caz a modului prin care, chiar şi un proiect politic pornit cu mult entuziasm şi bune intenţii, ajunge să se abată atât de tare de la obiectivele iniţiale, încât se transformă în ceva la fel de detestabil precum partidele profund corupte aflate pe scena politică actuală.
Dar e chiar mai mult decât atât.
Această “poveste” este totodată şi o radiografie a societăţii în care trăim, din punctul de vedere al implicării civice şi nu numai.
Este vorba aici de onestitate, dar şi de interese mercantile, de dorinţă de putere şi corupere morală, de transparenţă, adevăr, legalitate şi democraţie.
Este vorba de imagini fardate şi realităţi crude. Este vorba de speranţă.

Am să vă relatez cele mai relevante fapte, întâmplări, discuţii la care am luat parte. Am să vă pun la dispoziţie date şi informaţii. Fără însă a evalua eu ce-a fost bine şi ce-a fost rău în toată această “epopee” civico-politică. Îl las pe fiecare dintre voi să judece asta.
Iar pentru ca totul să fie mai uşor de urmărit şi verificat, o să-ncerc să prezint totul în ordine cronologică, sub forma unui jurnal.

Voi încerca, în limita timpului disponibil (trebuie să recitesc mail-uri etc., nu vreau să scriu după ureche), să postez la fiecare câteva zile un astfel de articol, până ce voi acoperi întreaga perioadă, cât am fost implicat, trup şi suflet, în acest proiect.