Anatomia unui eşec – M10 (ep.17)

UN “ARMISTIŢIU” FRAGIL

29 ianuarie 2015 – Primesc un telefon destul de straniu, de la cineva care se recomandă “Umbra Monicăi M…”, şi care îmi spune că, având în vedere că stă doar câteva zile în ţară, ar vrea să ne întâlnim urgent pentru a discuta.
Contrariat de această prezentare ciudată, i-am cerut lămuriri în legătură cu persoana sa.
Mi-a spus că se numeşte Mircea B… şi este consilierul Doamnei M, iar ca să înţeleg mai bine rolul său, mi-a mai spus că el era una dintre persoanele care se aflau lângă Doamna M, în noaptea aceea în care eu “negociam” prin email modificările la Statut.
Am acceptat întâlnirea propusă.

Ne-am întâlnit la noul sediu M10, unde fuseseră chemaţi (“pentru a ne cunoaşte mai bine”) solicitanţii din Bucureşti la înscrierea în Asociaţie, şi ca atare, era foarte aglomerat. Mircea B mi-a propus să mergem într-o cafenea, ca să putem discuta liniştiţi. Am fost de acord.

Detaliile discuţiei nu mi le mai amintesc foarte exact, aşa încât nu voi putea reda dialogul.
Din ce mi-a spus, am înţeles că el era omul pe care Doamna M îl trimitea “să rezolve problemele” atunci când situaţia scăpa de sub control.

M-a întrebat mai întâi ce se-ntâmplă cu mine.
I-am replicat că întrebarea nu e: Ce se-ntâmplă cu mine? Întrebarea este: Ce se-ntâmplă cu Asociaţia?
După care, l-am pus la curent cu situaţia de fapt, vorbindu-i despre abuzurile şi încălcările de Statut, ce se produceau în organizaţia noastră.
Mi-a spus că nici lui nu-i place “stilul” lui Mihai P, dar nu a părut să dea prea mare atenţie derapajelor respective, considerându-le neimportante.

Mi-a mai spus că îi plac oamenii care luptă cu Sistemul, fiindcă numai aşa se poate progresa, dar mi-a atras atenţia că prin acţiunile mele am afectat imaginea Doamnei M; prin atitudinea mea de frondă şi prin faptul că am comunicat presei chestiunea cu votul electronic în M10, fără să mă consult cu Doamna M.
Că el
(sau “ei” – nu mai reţin exact) s-a(u) chinuit mulţi ani să construiască această imagine a Doamnei M, şi nu va (vor) permite nimănui să i-o strice. Iar felul în care mi-a spus-o, lăsa să se-ntrevadă un fel de ameninţare (ăsta era pesemne “biciul”).
I-am spus că nu asta mi-a fost intenţia, să-i afectez imaginea Doamnei M, şi i-am explicat despre ce-a fost vorba cu acea “comunicare către jurnalişti”. Mi-a recomandat, totuşi, să-i scriu Doamnei M un email, prin care să-i cer scuze pentru prejudiciul de imagine creat.

(apoi a urmat “zăhărelul”)
Mi-a propus să nu mă mai ocup de chestiunile astea “mărunte”, şi “să trec la un alt nivel”.
Spunea că a remarcat capacitatea mea de a lucra pe texte de lege, încă de la modificările pe care le-am adus Statutului, şi că-mi propune să mă ocup de Legea votului electronic şi prin corespondenţă.
I-am răspuns că mă voi gândi la asta, dar l-am rugat să se gândească şi ei, serios, la problemele din M10, despre care-i vorbisem. După care, ne-am despărţit în termeni oarecum amicali.
Ceva mai târziu mi-a trimis şi adresa sa de email, reiterând propunerea cu Legea votului:
“Salutare Daniel.
Un prim mail de contact.
Ma bucur ca am cunoscut persoana din spatele adnotarilor din statut.
Vorbim. Daca te intereseaza subiectul cu proiectul de lege pt votul electr + coresp, discutam.
MB”

Întreaga discuţie a fost una destul de criptică. Aşa încât, nu puteam fi foarte sigur dacă propunerea, transmisă de Omul care rezolvă problemele, era una autentică, sau se încerca, de fapt, “mituirea” mea cu un rol aşa-zis “important” în cadrul Asociaţiei, pentru a nu mă mai implica în chestiunile astea “mărunte” (democraţie internă, transparenţă, respectarea regulilor), implicare, care se pare că le crea lor probleme.
Tindeam să cred că, mai degrabă, această din urmă variantă era cea reală.

Oricum ar fi fost, eu eram hotărât să nu abandonez, sub nicio formă, principiile pentru care mă luptam, indiferent de ofertă şi indiferent de consecinţe.
Asta însă, nu însemna şi că trebuie să resping categoric o mână semi-întinsă, în semn de reconciliere, din partea Doamnei M. Dacă voia să-i satisfac orgoliul, prin acele scuze pe care ar fi trebuit să i le prezint, eu nu aveam o problemă cu asta. Erau chestiuni mult prea importante în joc.

30 ianuarie 2015 – I-am scris, aşadar, Doamnei M:
“Vreau mai întâi să încep prin a-mi cere scuze dacă v-am afectat în vreun fel pe dvs. personal sau proiectul politic. Vă asigur că în nici un caz nu asta mi-a fost intenţia, dimpotrivă! Iar dacă s-a întâmplat aşa se datorează probabil lipsei mele de experienţă politică.
Vă rog însă să aveţi în vedere că, în realitate, NU cel care semnalează problemele este cel care produce prejudicii (fie ele şi de imagine), ci cel/cei care le creează. Ştiţi asta mai bine ca mine, având în vedere experienţa cu lovitura de stat din 2012.

În chestiunea cu presa însă, s-a înţeles greşit! Nu am vorbit cu nimeni din presă. Mi-am exprimat doar bucuria pe Facebook legat de acel prim vot electronic, iar jurnaliştii pe care vi i-am menţionat, mă aveau ca Friend pe mine alături de încă vreo 5000 alţii.

Totodată, ştiu că am forţat puţin nota, dar am făcut asta tocmai pentru că am vrut să iasă la iveală din vreme problemele de structurare a asociaţiei, care e şi un balon de încercare pt. partid. Ceea ce am făcut sau spus, în afara scopului declarat, a avut şi rolul unui „test de integritate”, sau „test de stres” care, din păcate nu a fost trecut cu bine.
Au ieşit la iveală: o încercare de blocare a unui vot democratic, încălcări ale separaţiei puterilor în asociaţie, decizii abuzive şi sancţionarea delictului de opinie.

Eu mi-am luat în serios rolul de membru în Comisia de Integritate şi Arbitraj şi am considerat că sunt obligat să veghez la respectarea Statutului. Am încercat mai întâi să vă semnalez dvs. problemele şi doar în lipsa unui răspuns m-am îndreptat către AG.

Oricum, cred că am înţeles corect mesajul transmis de Mircea, şi sunt gata, dacă îmi veţi accepta colaborarea, să pun umărul la rezolvarea problemelor de care v-am vorbit, plus altele care continuă să fie semnalate de tot mai mulţi oameni. Sunt convins că împreună vom reuşi să răsturnăm trend-ul negativ pe care (din păcate!) cred că ne aflăm în acest moment. Acordaţi-mi vă rog această încredere şi veţi vedea că rezultatele nu vor întârzia să apară.
În acelaşi timp, sunt gata să contribui şi la proiectul votului electronic şi prin corespondenţă, sau oriunde consideraţi dvs. că aş mai putea ajuta…”

01 februarie 2015 – Am primit răspunsul de la Doamna M (în timp ce mă aflam în vacanţă):
“e ok, Dan, sunt mai multe de vorbit despre cum lucram in echipa si despre cum nu acceptam sa ia cineva, cumva fortat, controlul. Dar trebuie sa ne obisnuim sa lucram impreuna, pina la urma si asta este unul din este si obiective, sa aratam ca se poate. Asa s-a intimplat si in campanie, cu oameni care nu se cunoasteau si a trebuit sa faca echipa si sa lucreze impreuna.
toti sper ca am am invatat din asta. deci, la treaba in echipa si cu buna credinta.
Monica”

Mesajul Doamnei M nu era foarte clar.
Oare ce însemna acel: “nu acceptam sa ia cineva, cumva fortat, controlul”?
Începuse, în sfârșit, Doamna M să înțeleagă gravitatea acțiunilor de acaparare a puterii de către consilierul său Mihai P?
Sau dimpotrivă, i se spusese că eu eram acela care încerca să preia controlul Asociaţiei?
Referința Doamnei M la “cum lucram in echipa”, părea să mă vizeze pe mine. Așa încât, mi-era teamă că aveam de-a face cu cea de-a doua variantă. Asta ar fi explicat și reuşita lui il Consigliere în a o determina pe Doamna M să nu mai voteze la consultarea aceea prin vot electronic, şi, mai ales, să aibă acea intervenţie ce invalidase votul respectiv.

Dacă așa stăteau lucrurile, nu aveam cum să înlătur această percepţie eronată, nici prin intermediari, și nici prin mesaje scrise. Aveam, neapărat, nevoie de o discuţie lămuritoare, faţă-n-faţă, cu Doamna M.

4 februarie 2015 – Fiind ziua sa de naştere, i-am scris Doamnei M un email în care îi uram “La mulţi ani”, însă conţinutul principal era altul:
“Răspund cu această ocazie și la ultimul dvs. mail:
Sunt întru totul de acord că avem multe de vorbit și despre modul de lucru și despre preluarea controlului în asociație/partid, dar și despre multe alte erori grave care s-au făcut și continuă să se facă, în opinia mea. Însă trebuie să corectăm direcția cât mai repede posibil, altfel, riscăm să avem aceeași soartă precum Titanicul.
De aceea, vă rog să stabiliți o întâlnire, la care să mai chemați pe cine credeți dvs. că ar fi necesar să participe.
Cred că e mare nevoie de o astfel de discuție cu dvs., înainte de a ridica problemele în viitoarea AG.
Eu lipsesc din țară săptămâna asta, dar începând cu duminică pot participa oricând v-ar fi dvs. convenabil…”

Nu am mai primit niciun răspuns în săptămâna aceea de vacanţă (şi nici ulterior).
Poate că răspunsul meu nu era pe placul Doamnei M, sau poate că, pur şi simplu, mail-ul meu a trecut neobservat în mulţimea de mail-uri cu urări, pe care le primise.

Iar odată întors în ţară, lucrurile aveau să se precipite foarte tare în M10.

Advertisements

One thought on “Anatomia unui eşec – M10 (ep.17)

  1. Lucrurile nu sunt niciodata ce par a fi. Toti sufera de control si mimeaza o democratie controlata. Mi-a spus mie cineva intr-o zi : “Cata democratie este in interiorul partidului atata democratie va fi si in tara” . Asa ca problema e foarte dificila. Toti vor democratie atata timp cat o pot controla. Deci, o imitatie de democratie si imitatie de libertate care nu are nimic de-a face cu democratia reala.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s