10.000 vizualizări pe acest Blog !

Dragi cititori, vă mulţumesc pentru interesul arătat!
Fără voi, nu ar fi fost posibil acest demers, care face o mică breşă în această Omerta care domneşte de atâta vreme peste întreaga clasă politică românească.

Anatomia unui eşec – M10 – episoade:
Preambul
Ep.1 – Precampania alegerilor prezidenţiale
Ep.2 – O campanie la firul ierbii
Ep.3 – Dare to Dream
Ep.4 – Grupul de iniţiativă
Ep.5 – Ziua Z
Ep.6 – O întâlnire de lucru / Statutul (1)
Ep.7 – Statutul (2)
Ep.8 – Cea mai “fericită” zi din viaţa M10
Ep.9 – Manualul micului Poli-truc
Ep.10 – Cum am devenit membru într-o filială fantomă
Ep.11 – Brainstorming
Ep.12 – Cum poate fi apucat un taur de coarne
Ep.13 – Primul Vot Electronic
Ep.14 – O intervenţie “salutară” a Doamnei M
Ep.15 – Atunci când conştiinţa tresare
Ep.16 – Omul din umbră
Ep.17 – Un “armistiţiu” fragil
Ep.18 – Marţea Neagră în M10
Ep.19 – Prăbuşirea
Ep.20 – O partidă inegală
Ep.21 – Un “proces” ca-n vremea lui Iosif Vissarionovici
Ep.22 – O Asociaţie ce nu-şi respectă statutul & un Partid nedemocratic

Ep.23 – Democraţie la firul ierbii
Ep.24 – Deznodământ
Epilog

Cred sincer că societatea în care trăim va putea fi cu atât mai bună cu cât noi toți vom fi mai cinstiți unii cu alții şi vom renunţa la frica de a spune adevărul.

Mai precis, principalele motive pentru care eu m-am decis să fac totul public sunt următoarele:

  1. Consider că un membru fondator al unei organizaţii are datoria morală de a vorbi şi public despre derapajele şi încălcările care se produc în acea organizaţie, după ce a epuizat toate mijloacele democratice şi statutare interne. Altfel, ar fi părtaş la propagarea unei iluzii ce i-ar putea face pe mulţi să-şi irosească în mod inutil timp, energie şi, mai ales, speranţă.
    .
  2. Cred că astfel de abuzuri şi încălcări extrem de grave ale oricăror norme și conduite democratice trebuie să iasă la lumină, pentru ca cei tentaţi să recurgă la asemenea practici să le evite pe viitor, măcar de teama opiniei publice.
Advertisements

Anatomia unui eşec – M10 (ep.19)

PRĂBUŞIREA

10 februarie 2015 – Abia ce terminasem de scris mail-ul către Doamna M, şi am fost contactat pe chat de Cristi D, şeful IT. Mă ruga să mă ocup eu de votul electronic din şedinţa Adunării Generale de a doua zi.
Propunerea sa mi s-a părut cu totul surprinzătoare. Ultimul contact cu el fusese unul destul de contondent. Încercase atunci să-mi cenzureze mesajele de pe grupul de IT, şi îmi spusese că m-a inclus în departament doar “din curtoazie” (ep.16). Totodată, aveam încă proaspăt în memorie episodul acela, când se străduise ore în şir să mă oprească să fac un banal mail-list cu 9 membri. Şi iată că acum îmi propunea să mă ocup de o chestiune cu mult mai delicată!
Cunoscându-i deja capacitatea de manipulare şi modul de acţiune, eram aproape sigur că urmăreşte un scop ascuns. Cu toate acestea, era foarte important ca şi acest al doilea vot electronic din M10, să fie unul corect şi complet verificabil, şi nu eram deloc sigur că aceste cerinţe vor fi asigurate de Cristi D. Aşa încât, i-am acceptat propunerea.

11 februarie 2015 – Am lucrat noaptea până târziu la configurarea instrumentelor de vot, iar a doua zi dimineaţa, totul era gata, inclusiv formularul de vot cu cele 10 criterii propuse de CIA. Mai rămânea să adăugăm pe formular criteriile din partea membrilor AG, ce puteau fi propuse de aceştia până la ora 14.

În jurul orei 13, m-am prezentat la sediul Asociaţiei, aşa cum se stabilise, la o nouă întrunire a Comisiei de Integritate şi Arbitraj, de data aceasta cu un scop strict tehnic.
Mai erau acolo Mihai P şi Alin L. Ceilalţi doi membri CIA lipseau. Sorin A, ne anunţase de la bun început că este foarte ocupat întreaga săptămână şi nu poate participa, iar Mădălina B se pare că întârzia.
Însă, în scurt timp, şi-a făcut apariţia şi Cristi D, care nu făcea parte din Comisie, şi, în mod normal, n-ar fi avut ce să caute acolo. Presupuneam însă că Mihai P îl chemase şi pe acesta pentru a-şi întări poziţia. Sau poate venise să se asigure că il Consigliere respectă planul stabilit?

Misiunea CIA din acea zi, era una destul de clară. Conform convocării acestei şedinţe AG: “Membrii Adunării Generale vor trimite sugestii privind aceste propuneri până miercuri, 11.02.2015, ora 14.00. Comisia de integritate și arbitraj va centraliza aceste propuneri și va supune votului un set final de propuneri.”

Timpul extrem de scurt dintre anunţarea criteriilor propuse de CIA şi momentul votului, nu permisese o dezbatere reală (spre exemplu un coleg ne-a anunţat la 14:22 că el nici nu a primit Convocarea la acea AG). Chiar şi în aceste condiţii, câţiva colegi reuşiseră să trimită prin email sugestii de modificare a unor criterii propuse de CIA, iar un coleg din AG propunea chiar un criteriu de integritate suplimentar.

Ceea ce trebuia să facem noi acum era, deci, să centralizăm propunerile membrilor AG (grupându-le şi ordonându-le), şi să le adăugăm pe lista care urma să fie supusă votului.
Însă interpretarea lui Mihai P, părea să fie cu totul alta. El considera că noi ar trebui să decidem ce se introduce în acea listă, iar Cristi D susţinea şi el, destul de agresiv, această poziţie.
Le-am explicat că această decizie nu intră în atribuţiile CIA, şi i-am rugat să citească atent textul mail-ului, trimis de acel membru AG care solicita introducerea în discuţia AG a unei propuneri de criteriu de integritate suplimentar.

Iată cum îşi începea colegul nostru Daniel solicitarea:
“Conform art. 16, alin. 2, lit. k statut M10
Adunarea Generală
Art.16
(2) Adunarea Generală are următoarele atribuții:
k) adoptă şi poate modifica Regulamentul de Ordine Interioară al Asociaţiei şi criteriile de integritate elaborate de Comisia de Integritate şi Arbitraj;
coroborat cu
Art.19, alin. 2
(2) Participanții pot solicita introducerea pe ordinea de zi a unor cereri formulate, în scris sau oral, chiar la data la care are loc Adunarea Generală, iar Adunarea Generală decide prin vot introducerea acestora pe ordinea de zi.
După care urma criteriul de integritate propus, însoţit de argumente, cât se poate de serioase, ce se întindeau pe nu mai puţin de 7 pagini A4.

Vreau să se înţeleagă cât se poate de clar: nu avea nicio importanţă cât de bună sau cât de proastă considera CIA că este propunerea respectivă. Esenţial era faptul că acel coleg era membru AG, şi ca atare, conform Statutului, avea tot dreptul să ceară introducerea pe Ordinea de zi a propunerii sale.
În Statut se preciza, cât se poate de clar, că singurul organism care putea decide (prin vot) dacă propunerea respectivă se va introduce pe Ordinea de zi a şedinţei AG era însăşi Adunarea Generală. Atenţie, nu vorbim aici de acceptarea propunerii, ci doar de introducerea ei pe Ordinea de zi, abia apoi urmând să fie discutată şi aprobată sau nu, tot prin vot, şi tot de Adunarea Generală.

Colegul nostru îşi motivase cât se poate de corect această solicitare, indicându-ne atât articolul din Statut care-i dădea acest drept, cât şi articolul care arăta că propunerea sa se încadrează în atribuţiile AG.

Le-am atras atenţia colegilor din CIA că suntem obligaţi, conform Statutului, să dăm curs solicitării colegului nostru, indiferent dacă propunerea respectivă ne place sau nu.
Ei însă au ales un alt mod de abordare: l-au sunat pe colegul nostru Daniel pentru a-l “convinge” să renunţe la solicitare.
Timp de mai bine de jumătate de oră, Mihai P împreună cu Cristi D, au încercat să-l determine pe Daniel, să renunţe la solicitare, folosind tot soiul de “argumente”, de la cele manipulatorii, până la ridiculizare şi aruncarea în derizoriu a propunerii sale.
Colegul nostru a rămas însă ferm pe poziţie, repetându-le din nou prevederile statutare care îi îndreptăţeau solicitarea, şi cerându-le să respecte Statutul.

Mihai P pusese convorbirea pe speaker, iar eu am urmărit-o cu mare atenţie până la final. Era cât se poate de clar că Daniel nu s-a lăsat deloc convins să-şi retragă solicitarea. Ultimele lui cuvinte au fost: “Vă rog să respectaţi Statutul”.
Când s-a încheiat convorbirea, era deja ora 14:25, şi tocmai ce sosise şi colega noastră din CIA, Mădălina B. Însă eu nu mai puteam rămâne în continuare, fiindcă n-aş mai fi avut timp să ajung acasă până la ora 15, pentru a declanşa votul de pe calculatorul personal, pe care îmi pregătisem instrumentele necesare.
Le făcusem deja cunoscută, cât se poate de clar, colegilor din CIA opinia mea în legătură cu solicitarea colegului Daniel, cât şi relativ la intenţia exprimată de il Consigliere de a grupa 9 dintre cele 10 criterii propuse de CIA într-o singură întrebare – îl avertizasem că un astfel de vot în bloc, ar fi complet nedemocratic.

Prin urmare, am plecat în mare grabă către casă. Nu înainte însă de a le explica faptul că stau destul de departe de sediu şi trebuie să ajung până la ora 15 pentru a declanşa votul electronic, oprindu-mă, eventual, pentru 2 minute şi la o farmacie pentru a cumpăra nişte medicamente. Ulterior, ei aveau să consemneze în Procesul verbal că am “părăsit ședința ca urmare a unor probleme personale”.

La ora 15, aşa cum fusese programat, mă aflam în faţa calculatorului, gata să declanşez procedura de vot. Însă colegii din CIA nu îmi trimiseseră încă textul formularului, pe care ar fi trebuit să-l redacteze până la acea oră. Le-am trimis, aşadar, membrilor AG un mail, prin care îi anunţam că vom întârzia puţin cu votul, din cauza unor probleme de redactare.

La 15:10, pe mail-list-ul M10AG, soseşte un Proces verbal al CIA în care eram cu toţii anunţaţi ce criterii a decis CIA că vor fi supuse votului AG.
https://danteca1.files.wordpress.com/2015/03/mail-decizie-cia-ag-11feb1.pdf
Deşi rolul său, în acest moment, era unul strict tehnic, de centralizare şi redactare a tuturor propunerilor (de la membrii AG şi din partea CIA), Comisia îşi încălcase în mod flagrant atribuţiile, şi chiar Statutul, eliminând de pe lista supusă votului, propunerile unor membri AG.

Prin această decizie a CIA, întreaga construcţie democratică a organizaţiei noastre se prăbuşea precum un castel din cărţi de joc.
1. Prin blocarea posibilităţii AG de a introduce pe Ordinea de zi şi alte puncte decât cele stabilite de Consiliul Director sau Preşedinte, Adunarea Generală era transformată, practic, din organism de conducere într-o maşinărie de vot, menită doar să confere o aparentă legitimitate democratică deciziilor. Mai mult chiar, pentru a fi siguri că propunerile conducerii vor fi votate “cum trebuie”, iată că acestea se supuneau votului AG în bloc
2. Prin această decizie, cei care deţineau frâiele puterii, ne demonstrau tuturor că prevederile Statutului sunt doar pentru “plebe”, în vreme ce Ei sunt deasupra legii, putând încălca Statutul oricând doresc, fără a putea fi sancţionaţi de cineva.

Cu Procesul verbal în faţă, desluşeam din ce în ce mai clar semnificaţiile profunde ale acestei decizii cruciale, în timp ce telefonul suna într-una. L-am lăsat să sune. Bănuiam că mă apelează colegii din CIA pentru a mă soma să le respect decizia şi să declanşez votul cu lista de criterii trimisă de ei.
Însă eram înmărmurit. Nu ştiam ce să fac.

Abia acum am înţeles în ce capcană fusesem atras de Omul din umbră.
Fusesem pus într-o situaţie de tipul lose-lose.

Dacă trimiteam formularele de vot stabilite de CIA, mă făceam şi eu părtaş la încălcarea Statutului şi la anihilarea democraţiei din M10, şi, totodată, aş fi cauţionat oarecum, prin propria-mi credibilitate şi onestitate, această acţiune infamă.

Pe de altă parte, dacă aş fi trimis formularele de vot cu criteriile propuse de CIA distincte (nu în bloc) pentru a putea fi votate individual, şi incluzând, totodată, şi propunerile primite de la membrii AG, aşa cum era democratic şi statutar, aş fi încălcat o decizie CIA (fie ea şi nestatutară), şi le-aş fi oferit astfel ocazia perfectă să mă elimine din organizaţie şi să scape astfel de un membru CIA ce avea “neruşinarea” de a le cere să respecte Statutul chiar şi celor aflaţi la butoane.
Puteam să fac asta. Puteam să declanşez votul aşa cum ar fi fost democratic şi statutar, fiindcă deţineam toate instrumentele necesare, iar formularul corect era aproape gata! Şi, pentru câteva minute, chiar am fost pe punctul de a acţiona în acest fel.
Dar ştiam, totodată, că nimic nu i-ar fi oprit să anuleze acest vot şi să-l refacă conform deciziei lor.

Stăteam aşadar înmărmurit, cu Procesul verbal în faţă, şi nu ştiam ce să fac.
Iar telefonul suna, suna necontenit.

Anatomia unui eşec – M10 (ep.18)

MARŢEA NEAGRĂ ÎN M10

8 februarie 2015 – Primim pe mai-list-ul M10AG un mesaj de la Mihai P, prin care ne anunţa că avem două urgenţe:
“1. Asociatia M10 trebuie sa prezinte public un document de pozitie privind schimbarea legilor electorale.
(…)
2. A doua urgenta este primirea, prin votul AG, a noilor membri. Procedura o stiti din statut: Comisia de integritate da un aviz, iar AG voteaza. Suntem in intarziere deja, banca va deschide conturile asociatiei marti etc, este necesar ca saptamana viitoare sa definitivam acceptarea de noi membri.
(…)
In week-end (vineri, sambata sau duminica) sa votam electronic acceptarea noilor membri. Cristi, te rog sa fii pregatit cu un sistem de vot electronic pana atunci. Am vorbit cu Monica si va convoca o AG in acest sens.”

Pe scurt, se intenţiona să se procedeze cam la fel ca la prima şedinţă AG (ep.8), când fusesem nevoiţi să admitem noi membri în Asociaţie fără criterii şi fără a avea posibilitatea de a ne informa în prealabil asupra persoanelor primite.

Bănuiam de unde provine această subită urgenţă, şi care era legătura cu deschiderea conturilor. Asociaţia îşi închiriase un sediu, destul de costisitor, lângă Cişmigiu şi avea acum nevoie de bani din cotizaţii, pentru a plăti chiria şi celelalte cheltuieli de întreţinere.
De-abia lansasem Asociaţia, şi iată că începuseră să apară, deja, efectele negative ale organizării clasice teritoriale, în care sediile ocupă rolul primordial.
Ăsta era şi unul dintre motivele pentru care, la întâlnirea aceea iniţială cu Doamna M (ep.5), Grupul de iniţiativă susţinuse ideea unei organizări online, cu o singură mare structură şi un singur sediu (de preferat, unul formal) – pentru a evita astfel de probleme de finanţare.

Înţelegeam, aşadar, urgenţa pragmatică, dar mi se părea mult mai important să respectăm ceea ce ne-am propus şi am promis: că vom fi o organizaţie Curată, fără traseişti, politruci, fără persoane corupte sau, pur şi simplu, compromise.

9 februarie 2015 – La câteva ore după mesajul lui Mihai P, am trimis pe acelaşi grup M10AG următorul email (pe care i l-am forward-at şi Doamnei M):

“Câteva observaţii privitoare la următoarea AG:
1. Fiecare dintre solicitanţii avizaţi de CIA va trebui votat în mod individual. NU este statutar să se voteze o listă.
2. Cristi, votul va trebui să fie complet verificabil, precum cel din 20 ianuarie.
Sunt gata să ajut, dacă e necesar, pentru îndeplinirea acestor 2 condiţii.
3. Pentru a putea aviza noi membri, CIA trebuie mai întâi să stabilească criteriile de integritate, care trebuie apoi aprobate de AG (Art.35-b).
4. Este nerezonabil să i se ceară CIA să avizeze peste 3000 de membri în câteva zile, dacă vrem să ne facem treaba serios şi nu doar să semnăm ca primarul. Deja se pare că am făcut nişte erori în privinţa primirii unor membri la AG anterioară. Indiscutabil avem nevoie de mai mult timp.
De unde şi până unde “este necesar ca saptamana viitoare sa definitivam acceptarea de noi membri”? Şi ce treabă are asta cu deschiderea conturilor? Îi vom primi când vom fi gata.
Până atunci îi putem accepta pe cei care nu au probleme de integritate ca membri simpatizanţi, printr-o decizie a CD – Art. 9-(4). Astfel vor avea dreptul să participe la activitățile organizate de Asociație (Art. 13). Nu cred că e cazul să ne grăbim să le dăm urgent drept de vot tuturor. Nici ei nu vor aprecia la fel de mult calitatea de membru activ, dacă o vor obţine prea uşor.

Aşadar, paşii care ar fi corecţi, în opinia mea, sunt următorii.
1. Propunerile privind modul de lucru al CIA precum şi criteriile de integritate să se discute pe Forum de către toţi membrii activi.
2. CIA să redacteze apoi setul de propuneri şi propuneri alternative, care să fie prezentat membrilor AG cu câteva zile înaintea votului.
3. În acelaşi timp, membrii să pună pe Forum propunerile cu privire la Ordinea de zi a următoarei AG şi fiecare dintre acestea să se voteze simplu cu DA sau NU printr-un Poll pe Forum.
4. Astfel, când d-na M… va convoca AG, să poată adăuga pe Ordinea de zi şi punctele propuse de membri şi votate majoritar cu DA.
5. Cred că AG ar trebui să dureze suficiente zile pentru ca toţi membri să aibă ocazia să-şi poată exprima opinia şi votul.
6. Abia după votarea Criteriilor de integritate în AG, CIA va putea trece la avizarea noilor membri.

Aşa trebuie să se desfăşoare lucrurile, dacă vrem să respectăm Statutul şi să funcţionăm ca o organizaţie bazată pe democraţie participativă (aşa cum am promis). Asta îi va atrage pe oameni către noi!
Altfel, ne vom bloca la 3000-4000 de membri (sau chiar vom scădea), iar cele 4,4% pe care le-am obţinut la prezidenţiale, vor rămâne probabil cea mai mare realizare pe care-o vom avea vreodată…”

Mihai P, mi-a răspuns, cu o vizibilă schimbare de ton (probabil fusese “prelucrat” de Doamna M):
“Multumesc, Dan.
1. Da, criteriile trebuie definite de Comisie si apoi aprobate de AG. Ele sunt definite, in mare, si in formularul de inscriere.
2. Nu poti cere fiecarui membru AG sa voteze de peste 3000 de ori. Este treaba si raspunderea Comisiei sa verifice individual daca doreste si sa atraga atentia AG acolo unde sunt probleme.
3. Din cate imi amintesc, circa o treime dintre ei au fost verificati de tine si colegii de la Bucuresti (Bucuresti, Ilfov, Giurgiu si Teleorman), asa cum a fost insarcinarea acum circa doua saptamani. Corect?

Avand in vedere ca membrii CIA sunt din Bucuresti, cred ca pana marti Comisia poate elabora un set de criterii si propune AG ptr dezbatere si vot. Cred ca ne putem grabi avand in vedere ca tinem peste 3000 de oameni la usa de mai bine de o luna.”

I-am răspuns şi eu:
“(…)
2. Votul individual pt. fiecare dintre cei 3000 nu reprezintă o problemă insurmontabilă nici tehnic şi nici ca efort din partea AG. Le punem la dispoziţie celor 32 de membri un tabel cu toţi solicitanţii (3000) care să fie pre-bifat pe coloana DA, dar să-şi poată muta opţiunea pe NU sau MĂ ABŢIN individual la fiecare solicitant în parte. Eventual colaborez cu Cristi pe chestiunea asta.
3. Nu, nu e corect ce spui, Mihai. Nu au fost verificaţi deloc, nici o treime nici mai puţini. Tot ce am fost rugaţi (“însărcinaţi” e un cuvânt total nepotrivit într-o asociaţie de oameni liberi şi care acţionează pe bază de voluntariat) să facem noi, cei de la HR, a fost să-i sortăm pe cele 3 categorii menţionate de tine.
Cred că este logic că nici nu s-ar fi putut face o verificare a lor, câtă vreme nu avem redactate şi votate de AG criteriile de integritate.

Mihai, ştii foarte bine cât de mult ţine d-na M… la chestiunea cu integritatea. Să stabilim criteriile de integritate până mâine, fără a primi propuneri din partea celorlalţi colegi şi fără nicio dezbatere prealabilă cu aceştia, ar fi şi imposibil dar şi nedemocratic.

Înţeleg problema cu ţinutul la uşă, şi chiar nu înţeleg de ce se-ntâmplă asta!
Repet din nou propunerea pe care o tot fac încă din data de 16 ianuarie :
să-i acceptăm pe cei care NU au probleme de integritate ca membri simpatizanţi, printr-o decizie a Consiliului Director – vor putea face tot, mai puţin să voteze în AG sau să fie aleşi.”

10 februarie 2015 (Marţi) – Am primit cu toţii, nu una, ci două convocări ale AG, una pentru ziua următoare şi una la 4 zile distanţă. Ambele erau semnate de Doamna M. Aveam însă să aflu a doua zi, într-o discuţie aprinsă cu il Consigliere, că fuseseră, de fapt, scrise de acesta. De altfel, se putea şi vedea, în pdf-urile respective, că semnătura Doamnei M fusese “lipită” pe documente. Probabil că Doamna M îi dăduse consilierului său Mihai P, mână liberă în privinţa admiterii noilor membri (şi nu numai).

Totodată, noi cei din Comisia de Integritate şi Arbitraj, fuseserăm deja convocaţi, chiar în acea zi la ora 18, pentru a redacta propunerile de criterii de integritate pentru admiterea în Asociaţie. Le propusesem colegilor să amânăm şedinţa, având în vedere că unul dintre cei 5 membri CIA nu putea participa, dar în condiţiile acestor convocări urgente ale AG, propunerea mea devenise deja caducă.

Acest mod de acţiune fulgerător, mi-a amintit de acţiunile desfăşurate de Guvern şi Parlament în vara lui 2012, la suspendarea preşedintelui, acţiuni care, de asemenea, s-au succedat cu o rapiditate fantastică, respectând poate litera, dar nu şi spiritul legii.
La rându-i, un coleg a comparat această situaţie cu MARŢEA NEAGRĂ din 2013.

Temerile noastre aveau să se dovedească, ulterior, cât se poate de întemeiate.
Aceste convocări fulger, au constituit, în fapt, declanşarea asaltului decisiv, pentru anihilarea totală a democraţiei din M10.

Şedinţa CIA la care am participat, a fost una mai degrabă formală. Mihai P a venit cu o listă de vreo 10 criterii destul de minimale, legate de colaborarea cu Securitatea, condamnări, funcţii în PCR, extremism (rasism, xenofobie, antisemitism), urmăriri penale etc. Am încercat să adaug şi eu un criteriu pe lista de propuneri, dar a fost respins prin vot de ceilalţi trei membri CIA prezenţi. Aşa încât, lista finală de propuneri din partea CIA, a rămas doar cu cele 10 propuneri făcute de il Consigliere.
Însă lista aceasta ar fi trebuit să fie doar punctul de pornire, şi speram că, în ciuda timpului extrem de scurt pe care-l aveau la dispoziţie, vor mai fi membri AG care să adauge şi alte criterii pentru a fi supuse votului AG.

Seara târziu, când am ajuns acasă, am mai încercat încă o dată să opresc acest tăvălug, scriindu-i Doamnei M:
“Îmi fac datoria să vă aduc la cunoştinţă opinia mai multor membri activi (printre care mă număr şi eu) cu privire la AG pe care aţi convocat-o mâine.
Timpul alocat pentru dezbaterea şi amendarea propunerilor Comisiei de Integritate şi Arbitraj (CIA) este absolut nerezonabil de scurt.
E foarte probabil ca majoritatea oamenilor să nu reuşească nici măcar să vadă propunerile până mâine la 14:00.
Nu cred că vrem să transformăm AG într-o chestiune formală, mai rău chiar decât la partidele mari (în momentul ăsta oamenii cam aşa o percep pe cea de mâine).
Pe o chestiune atât de importantă trebuie să le dăm posibilitatea tuturor membrilor activi să dezbată, pentru a găsi cele mai bune soluţii. De asemenea ne-ar interesa foarte tare punctul dvs. de vedere în privinţa criteriilor de integritate.
Să nu mă înţelegeţi greşit, nu e vorba de mine aici. Eu am fost la şedinţa CIA din această seară şi mi-am făcut treaba în privinţa formulării propunerilor de criterii. E vorba de colegi.
Există riscul ca această primă AG online să fie un eşec!
De aceea, vă propun să amânaţi acest vot cu o săptămână…”

Nu am primit niciun răspuns.

Anatomia unui eşec – M10 (ep.17)

UN “ARMISTIŢIU” FRAGIL

29 ianuarie 2015 – Primesc un telefon destul de straniu, de la cineva care se recomandă “Umbra Monicăi M…”, şi care îmi spune că, având în vedere că stă doar câteva zile în ţară, ar vrea să ne întâlnim urgent pentru a discuta.
Contrariat de această prezentare ciudată, i-am cerut lămuriri în legătură cu persoana sa.
Mi-a spus că se numeşte Mircea B… şi este consilierul Doamnei M, iar ca să înţeleg mai bine rolul său, mi-a mai spus că el era una dintre persoanele care se aflau lângă Doamna M, în noaptea aceea în care eu “negociam” prin email modificările la Statut.
Am acceptat întâlnirea propusă.

Ne-am întâlnit la noul sediu M10, unde fuseseră chemaţi (“pentru a ne cunoaşte mai bine”) solicitanţii din Bucureşti la înscrierea în Asociaţie, şi ca atare, era foarte aglomerat. Mircea B mi-a propus să mergem într-o cafenea, ca să putem discuta liniştiţi. Am fost de acord.

Detaliile discuţiei nu mi le mai amintesc foarte exact, aşa încât nu voi putea reda dialogul.
Din ce mi-a spus, am înţeles că el era omul pe care Doamna M îl trimitea “să rezolve problemele” atunci când situaţia scăpa de sub control.

M-a întrebat mai întâi ce se-ntâmplă cu mine.
I-am replicat că întrebarea nu e: Ce se-ntâmplă cu mine? Întrebarea este: Ce se-ntâmplă cu Asociaţia?
După care, l-am pus la curent cu situaţia de fapt, vorbindu-i despre abuzurile şi încălcările de Statut, ce se produceau în organizaţia noastră.
Mi-a spus că nici lui nu-i place “stilul” lui Mihai P, dar nu a părut să dea prea mare atenţie derapajelor respective, considerându-le neimportante.

Mi-a mai spus că îi plac oamenii care luptă cu Sistemul, fiindcă numai aşa se poate progresa, dar mi-a atras atenţia că prin acţiunile mele am afectat imaginea Doamnei M; prin atitudinea mea de frondă şi prin faptul că am comunicat presei chestiunea cu votul electronic în M10, fără să mă consult cu Doamna M.
Că el
(sau “ei” – nu mai reţin exact) s-a(u) chinuit mulţi ani să construiască această imagine a Doamnei M, şi nu va (vor) permite nimănui să i-o strice. Iar felul în care mi-a spus-o, lăsa să se-ntrevadă un fel de ameninţare (ăsta era pesemne “biciul”).
I-am spus că nu asta mi-a fost intenţia, să-i afectez imaginea Doamnei M, şi i-am explicat despre ce-a fost vorba cu acea “comunicare către jurnalişti”. Mi-a recomandat, totuşi, să-i scriu Doamnei M un email, prin care să-i cer scuze pentru prejudiciul de imagine creat.

(apoi a urmat “zăhărelul”)
Mi-a propus să nu mă mai ocup de chestiunile astea “mărunte”, şi “să trec la un alt nivel”.
Spunea că a remarcat capacitatea mea de a lucra pe texte de lege, încă de la modificările pe care le-am adus Statutului, şi că-mi propune să mă ocup de Legea votului electronic şi prin corespondenţă.
I-am răspuns că mă voi gândi la asta, dar l-am rugat să se gândească şi ei, serios, la problemele din M10, despre care-i vorbisem. După care, ne-am despărţit în termeni oarecum amicali.
Ceva mai târziu mi-a trimis şi adresa sa de email, reiterând propunerea cu Legea votului:
“Salutare Daniel.
Un prim mail de contact.
Ma bucur ca am cunoscut persoana din spatele adnotarilor din statut.
Vorbim. Daca te intereseaza subiectul cu proiectul de lege pt votul electr + coresp, discutam.
MB”

Întreaga discuţie a fost una destul de criptică. Aşa încât, nu puteam fi foarte sigur dacă propunerea, transmisă de Omul care rezolvă problemele, era una autentică, sau se încerca, de fapt, “mituirea” mea cu un rol aşa-zis “important” în cadrul Asociaţiei, pentru a nu mă mai implica în chestiunile astea “mărunte” (democraţie internă, transparenţă, respectarea regulilor), implicare, care se pare că le crea lor probleme.
Tindeam să cred că, mai degrabă, această din urmă variantă era cea reală.

Oricum ar fi fost, eu eram hotărât să nu abandonez, sub nicio formă, principiile pentru care mă luptam, indiferent de ofertă şi indiferent de consecinţe.
Asta însă, nu însemna şi că trebuie să resping categoric o mână semi-întinsă, în semn de reconciliere, din partea Doamnei M. Dacă voia să-i satisfac orgoliul, prin acele scuze pe care ar fi trebuit să i le prezint, eu nu aveam o problemă cu asta. Erau chestiuni mult prea importante în joc.

30 ianuarie 2015 – I-am scris, aşadar, Doamnei M:
“Vreau mai întâi să încep prin a-mi cere scuze dacă v-am afectat în vreun fel pe dvs. personal sau proiectul politic. Vă asigur că în nici un caz nu asta mi-a fost intenţia, dimpotrivă! Iar dacă s-a întâmplat aşa se datorează probabil lipsei mele de experienţă politică.
Vă rog însă să aveţi în vedere că, în realitate, NU cel care semnalează problemele este cel care produce prejudicii (fie ele şi de imagine), ci cel/cei care le creează. Ştiţi asta mai bine ca mine, având în vedere experienţa cu lovitura de stat din 2012.

În chestiunea cu presa însă, s-a înţeles greşit! Nu am vorbit cu nimeni din presă. Mi-am exprimat doar bucuria pe Facebook legat de acel prim vot electronic, iar jurnaliştii pe care vi i-am menţionat, mă aveau ca Friend pe mine alături de încă vreo 5000 alţii.

Totodată, ştiu că am forţat puţin nota, dar am făcut asta tocmai pentru că am vrut să iasă la iveală din vreme problemele de structurare a asociaţiei, care e şi un balon de încercare pt. partid. Ceea ce am făcut sau spus, în afara scopului declarat, a avut şi rolul unui „test de integritate”, sau „test de stres” care, din păcate nu a fost trecut cu bine.
Au ieşit la iveală: o încercare de blocare a unui vot democratic, încălcări ale separaţiei puterilor în asociaţie, decizii abuzive şi sancţionarea delictului de opinie.

Eu mi-am luat în serios rolul de membru în Comisia de Integritate şi Arbitraj şi am considerat că sunt obligat să veghez la respectarea Statutului. Am încercat mai întâi să vă semnalez dvs. problemele şi doar în lipsa unui răspuns m-am îndreptat către AG.

Oricum, cred că am înţeles corect mesajul transmis de Mircea, şi sunt gata, dacă îmi veţi accepta colaborarea, să pun umărul la rezolvarea problemelor de care v-am vorbit, plus altele care continuă să fie semnalate de tot mai mulţi oameni. Sunt convins că împreună vom reuşi să răsturnăm trend-ul negativ pe care (din păcate!) cred că ne aflăm în acest moment. Acordaţi-mi vă rog această încredere şi veţi vedea că rezultatele nu vor întârzia să apară.
În acelaşi timp, sunt gata să contribui şi la proiectul votului electronic şi prin corespondenţă, sau oriunde consideraţi dvs. că aş mai putea ajuta…”

01 februarie 2015 – Am primit răspunsul de la Doamna M (în timp ce mă aflam în vacanţă):
“e ok, Dan, sunt mai multe de vorbit despre cum lucram in echipa si despre cum nu acceptam sa ia cineva, cumva fortat, controlul. Dar trebuie sa ne obisnuim sa lucram impreuna, pina la urma si asta este unul din este si obiective, sa aratam ca se poate. Asa s-a intimplat si in campanie, cu oameni care nu se cunoasteau si a trebuit sa faca echipa si sa lucreze impreuna.
toti sper ca am am invatat din asta. deci, la treaba in echipa si cu buna credinta.
Monica”

Mesajul Doamnei M nu era foarte clar.
Oare ce însemna acel: “nu acceptam sa ia cineva, cumva fortat, controlul”?
Începuse, în sfârșit, Doamna M să înțeleagă gravitatea acțiunilor de acaparare a puterii de către consilierul său Mihai P?
Sau dimpotrivă, i se spusese că eu eram acela care încerca să preia controlul Asociaţiei?
Referința Doamnei M la “cum lucram in echipa”, părea să mă vizeze pe mine. Așa încât, mi-era teamă că aveam de-a face cu cea de-a doua variantă. Asta ar fi explicat și reuşita lui il Consigliere în a o determina pe Doamna M să nu mai voteze la consultarea aceea prin vot electronic, şi, mai ales, să aibă acea intervenţie ce invalidase votul respectiv.

Dacă așa stăteau lucrurile, nu aveam cum să înlătur această percepţie eronată, nici prin intermediari, și nici prin mesaje scrise. Aveam, neapărat, nevoie de o discuţie lămuritoare, faţă-n-faţă, cu Doamna M.

4 februarie 2015 – Fiind ziua sa de naştere, i-am scris Doamnei M un email în care îi uram “La mulţi ani”, însă conţinutul principal era altul:
“Răspund cu această ocazie și la ultimul dvs. mail:
Sunt întru totul de acord că avem multe de vorbit și despre modul de lucru și despre preluarea controlului în asociație/partid, dar și despre multe alte erori grave care s-au făcut și continuă să se facă, în opinia mea. Însă trebuie să corectăm direcția cât mai repede posibil, altfel, riscăm să avem aceeași soartă precum Titanicul.
De aceea, vă rog să stabiliți o întâlnire, la care să mai chemați pe cine credeți dvs. că ar fi necesar să participe.
Cred că e mare nevoie de o astfel de discuție cu dvs., înainte de a ridica problemele în viitoarea AG.
Eu lipsesc din țară săptămâna asta, dar începând cu duminică pot participa oricând v-ar fi dvs. convenabil…”

Nu am mai primit niciun răspuns în săptămâna aceea de vacanţă (şi nici ulterior).
Poate că răspunsul meu nu era pe placul Doamnei M, sau poate că, pur şi simplu, mail-ul meu a trecut neobservat în mulţimea de mail-uri cu urări, pe care le primise.

Iar odată întors în ţară, lucrurile aveau să se precipite foarte tare în M10.

Anatomia unui eşec – M10 (ep.16)

OMUL DIN UMBRĂ

Semnalul de alarmă pe care l-am tras, prin acel mesaj trimis colegilor, a rămas fără ecou.
Strategia adoptată de il Consigliere (ep.9), susţinută puternic şi de acea intervenţie a Preşedintelui Asociaţiei (ep.14), îşi produsese deja efectele.

Un singur coleg a avut verticalitatea de a susţine deschis propunerea de convocare a şedinţei AG, acelaşi Radu H care fusese şi primul utilizator de Vot Electronic în M10.
Restul, se aflau într-una sau mai multe din următoarele situaţii:
– fie au luat poziţie de drepţi în faţa Doamnei M (sau a consilierului său Mihai P),
– fie şi-au identificat interese personale pentru a nu susţine o astfel de propunere,
– fie au preferat să nu-şi arate deschis susţinerea, de teamă sau din motive strategice (cum mi-au motivat unii în particular).

În fond, ce le propusesem: să pornim acea şedinţă a Adunării Generale online (care se putea extinde oricât, prin adăugarea de noi şi noi subiecte pe ordinea de zi) pentru a putea discuta şi decide toţi, împreună, fără ca deciziile noastre să mai poată fi invalidate.

Le cerusem să aleagă, şi colegii mei au ales: NU voiau Democraţie Participativă.

“Bătălia” asta era deja pierdută. Mai exista o singură şansă de a câştiga, totuşi, “războiul”: răsturnarea situaţiei printr-o hotărâre a viitoarei Adunări Generale, ce ar fi urmat să se lărgească la câteva sute sau chiar mii de membri, necontaminaţi de gustul acestei (iluzorii) puteri, conferite de funcţiile primite, şi mult mai greu de intimidat sau manipulat, dat fiind numărul lor atât de mare.
Tot ceea ce susţineam eu cu tărie era, de fapt, ca puterea reală să fie în mâna lor, a membrilor simpli, şi nu cred că ar fi putut refuza o asemenea ofertă. Iar Statutul Asociaţiei, avea prevederi exact în acest sens.

Am revenit, aşadar, la cele două obiective primordiale pe care mi le fixasem anterior: infrastructura online pentru şedinţele AG şi calitatea compoziţiei AG (filtrarea membrilor).

Pentru a putea să ajut şi eu la finalizarea mai rapidă a infrastructurii, am cerut să intru şi în departamentul IT, care era unul din acelea care “se confundau”, cel de la nivel naţional cu cel al “filialei” Bucureşti, şi implicit subordonat lui il Consigliere.
Deşi eram unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei şi unul dintre principalii iniţiatori ai ideii de funcţionare online, ba mai mult, aveam şi experienţă de analist-programator, am fost admis cu mare greutate, după nenumărate insistenţe. În vreme ce alţii (chiar şi cei ce nu erau încă membri M10) fuseseră incluşi imediat.

Chiar dacă, la nivel formal, decizia înfiinţări Forumului în decurs de o săptămână fusese invalidată de Doamna M, exista totuşi un vot majoritar al membrilor M10 în acest sens. Iar pentru a se salva, cât de cât, aparenţele de democraţie în organizaţia noastră, Cristi D îşi asumase termenul votat.

Ce-am constatat însă când am intrat pe grupul de Google al departamentului IT.
Pentru organizarea online, care iniţial se stabilise a fi o singură mare structură, fără divizări teritoriale sau de altă natură, se aplica pas cu pas aceeaşi strategie care fusese aplicată şi la organizarea din lumea reală: Divide et impera. Se mergea, deci, pe ideea împărţirii Forumului pe subforumuri regionale şi departamentale, evitându-se, cât mai mult posibil, interacţiunea şi dezbaterea la nivelul întregii organizaţii.

27 ianuarie 2015 – Pe grupul de comunicare IT, am început mai întâi cu o observaţie legată de necesitatea ca pentru username-ul de pe Forum să se solicite numele real. Era esenţial şi urgent, username-ul fiind singurul lucru ce nu se mai putea schimba ulterior. Apoi am făcut şi o observaţie tehnică (era vorba de o eroare la caseta de logare).
Dar în mod ciudat, nimic din ceea ce scriam eu, nu apărea pe grupul Google. Am mai încercat odată, acelaşi rezultat.
După ce am adăugat la postări şi observaţia că postările mele nu apar, dintr-o dată au apărut toate. Iar Cristi D mi-a dezlegat şi misterul (în privat), spunându-mi că m-a pus pe moderare pentru că “Nu se aglomereaza grupul cu alte mesaje de sugestii, pareri, idei, decat daca s-a solicitat efectiv asa ceva”
Iar ca motivaţie mi-a dat una de-a dreptul siderantă: “cei de aici, cei mai valorosi dintre ei – nu pot ramane daca li se aglomereaza inbox-ul“.

L-am avertizat că ceea ce face el se numeşte Cenzură, şi voi sesiza asta pe grupul mare AG (ce-i includea pe toţi membrii). Mi-a răspuns: “Te-am adaugat din curtoazie la grup si rog ca atare sa respecti regulile care definesc grupul.” 

Deci aşa vedea Cristi D lucrurile: admiterea unui membru într-un grup de comunicare departamental, se făcea la cheremul şefului IT, sau poate la cheremul şefului departamentului respectiv (nu-mi era foarte clar). I-am scris imediat:
“Am fost adăugat la Grupul IT pentru că am cerut în mod repetat acest lucru şi pt. că este dreptul meu ca membru M10. Nu mi s-a făcut niciun favor.
Am parcurs aceeaşi paşi şi am îndeplinit aceleaşi criterii ca şi ceilalţi membri ai grupului. Ce am observat însă, este că includerea mea a fost întârziată cât de mult s-a putut.
În privinţa grupului de Organizare Teritorială lucrurile sunt mult mai grave, nici în acest moment nu am fost inclus, deşi am cerut-o în scris (inclusiv ţie) în mod repetat. Asta, Cristi, să ştii că reprezintă o decizie abuzivă şi o încălcare a drepturilor unui membru al asociaţiei. Din partea cui? Rămâne să analizăm în Comisia de Integritate şi Arbitraj…”

Nu am mai fost inclus vreodată în grupul de Organizare Teritorială, condus atunci de însuşi il Consigliere. Totuşi, Cristi D a anulat “moderarea” postărilor mele din grupul IT.
Dar acest episod, mi-a arătat încă odată cum gândeşte şi acţionează acest personaj.

De fapt, rolul pe care l-a jucat Cristi D, s-ar putea să fi fost unul mult mai important decât acela de simplu executant, în toată această operaţiune de malformare a Asociaţiei. Nu exclud posibilitatea ca el să fi fost unul dintre principalii manipulatori ai Doamnei M, şi cel care a gândit unele (poate cele mai importante) acţiuni antidemocratice şi antistatutare, puse în operă de il Consigliere.
Pe parcursul perioadei în care am activat în M10, am descoperit mai multe indicii ce ar sprijini această ipoteză, dar am să vă vorbesc despre ele la momentul respectiv.

Singurul lucru pe care vreau să-l relatez acum, ar fi un episod foarte straniu, care s-a petrecut înaintea lansării Asociaţiei, imediat după desemnarea lui Cristi D ca şef IT.

20 decembrie 2014 – Era în perioada în care lucram împreună la schema de organizare a Asociaţiei şi la instrumentele online. Într-o discuţie pe messenger-ul Facebook, i-am menţionat, printre altele, că tocmai lucram la un mail-list destinat comunicării între membrii fondatori – la acel moment încercam să organizăm întâlnirea premergătoare înfiinţării Asociaţiei.
Mi-a cerut detalii despre cum vreau să-l fac, i-am spus de Google Groups şi mi-a zis că e foarte bine. Iniţial nu a avut obiecţii, după care, dintr-o dată, ca şi cum şi-ar fi dat seama de ceva, a început să insiste, din ce în ce mai mult, să-l las pe el să facă acest mail-list. Asta ar fi însemnat, la modul practic, să fie şi el inclus în acel grup de mail-list, ca administrator.

I-am spus că nu cred că e bine, având în vedere că mail-list-ul era destinat doar membrilor fondatori ai Asociaţiei, iar dacă ar fi apărut şi un alt nume acolo, exista riscul ca unii dintre ei să evite să-l mai folosească.
Nu era o presupunere fantezistă din partea mea. Ştiam sigur că există astfel de reţineri. Viorel B (preşedintele Consiliului Director), spre exemplu, nu fusese de acord cu participarea lui Cristi D la întâlnirea membrilor fondatori. Îi spusese chiar lui asta.

Printre altele, Cristi D, mi-a adus ca argument şi faptul că, dacă-l fac eu, îi subminez autoritatea de coordonator IT.
I-am propus atunci să-l facă el, şi apoi să se retragă. Mi-a răspuns:
“Pot sa ma retrag… ideea e ca admin-ul in organizatie are functia de a tine in functiune instalatia respectiva… daca e nevoie de o setare, etc.”
Era un argument penibil. Ştiam şi eu, şi ştia şi el, că e vorba de ceva absolut banal, la fel de “dificil” precum setările unui cont de email. În plus, existau cel puţin vreo 2-3 oameni, între membrii fondatori, capabili să facă lucruri mult mai complexe pe IT.

Mi s-a părut, deci, foarte ciudată insistenţa lui, iar asta mi-a întărit şi mai mult convingerea că nu trebuie să accept propunerea sa.
După multe astfel de argumente cusute cu aţă albă, mi-a devenit tot mai clar ce voia cu tot dinadinsul Cristi: să poată citi şi controla, comunicaţiile dintre membrii fondatori. Eram prieteni, dar am considerat că nu e în regulă aşa ceva.  Aşa încât, pe la 3 şi jumătate (noaptea), după aproape 3 ore de insistenţe epuizante din partea lui Cristi D, am finalizat discuţia fără a mă fi lăsat convins să-mi schimb opţiunea.

După acest episod, Cristi D s-a distanţat de mine, din ce în ce mai mult, până ce relaţia noastră de prietenie s-a răcit complet.
Ulterior, aveam să descopăr, citind printre rânduri un mesaj al Doamnei M (iar la o întrebare abruptă, Cristi D mi-a şi confirmat), motivul pentru care Doamna M nu a utilizat acel mail-list niciodată. Cristi D reuşise s-o convingă că nu e bine să folosească un astfel de “instrument” făcut de altcineva decât de cei de la IT (adică de el, căci nu mai era altcineva în echipa de IT la acel moment).
Vă rog să reţineţi: era vorba de un simplu mail-list, care doar te scutea să mai scrii adresele tuturor destinatarilor, membrii fondatori în cazul de faţă.

Cristi D sabotase acest mijloc de comunicare manipulând-o pe Doamna M. Element care a contribuit şi el, poate, la insuccesul organizării acelei întâlniri premergătoare lansării Asociaţiei, întâlnire fără de care s-a ajuns la formarea unei Comisii de Integritate şi Arbitraj care, numai “imparţială” nu se putea numi. Iar asta, s-a dovedit ulterior a avea efecte profund negative, pentru întreaga construcţie numită M10.

De la acel moment, am început să mă uit cu mai mare atenţie la acţiunile acestui personaj, care controla, practic, toate informaţiile, comunicaţiile electronice şi infrastructura IT din interiorul organizaţiei.

Anatomia unui eşec – M10 (ep.15)

ATUNCI CÂND CONŞTIINŢA TRESARE

23 ianuarie 2015 – Într-o încercare suplimentară de a salva democraţia internă din M10, ce se afla acum pe marginea prăpastiei, le-am trimis tuturor colegilor, inclusiv Doamnei M, următorul email:

“Dragi prieteni,

Poate v-aţi întrebat adesea cum a fost posibil, ca proiecte politice care au pornit cu mult entuziasm şi bune intenţii, să ajungă să se transforme încet încet în ceva detestabil, sau pur şi simplu să eşueze lamentabil.
Vedeţi doar cele mai recente exemple Forţa Civică, Noua Republică, PMP.

Vă voi da doar o mică mostră din ce se întâmplă aici la Bucureşti şi vă las să judecaţi. Cei care au urmărit cu atenţie poate că au sesizat deja, fiindcă sunt mail-uri pe care le-aţi primit şi voi.

Iată ce scria colega noastră Magdalena în dimineaţa în care am afişat rezultatul votului:

From: Magdalena S… [mailto:xxxxx@yahoo.de]
Sent: Wednesday, January 21, 2015 4:59 AM
To: Dan Ţeca; papa……………….
Subject: RE: rezultat vot + explicaţii
«Felicitări! Rămân totusi la părerea că pentru cazuri în care o hotărâre trebuie luată repede e necesară o metodă de atenționare a membrilor că se votează. Altfel riscăm să rămânem fără cvorum când ne e lumea mai dragă. Pentru cazurile care nu sunt urgente, putem stabili o zi de vot. Lunea, de exemplu. Orice propunere mai vine de luni încolo, se va vota lunea următoare.
În rest, sunt mândră de noi. Deschidem drumuri!
Magdalena S… – membru activ»

şi iată ce scria 7 ore mai târziu:

From: Magdalena S…[mailto:xxxxx@yahoo.de]
Sent: Wednesday, January 21, 2015 12:08 PM
To: Dan Ţeca; papa…………
Subject: RE: rezultat vot + explicaţii
«Bună ziua.
Câteva obiecții privitor la votul de ieri:
1. votul de ieri nu poate avea caracter obligatoriu. In primul rând, se votează cu caracter obligatoriu când se convoacă, fie si online, o adunare generală. Adunare care nu a fost convocată.
2. Nu se poate să votezi un termen si abia apoi să întrebi dacă e realist. Acest lucru trebuie stiut dinainte.
3. Inițiativa e un lucru lăudabil, dar trebuie aprobată. Înțeleg că în cazul în care Cristi ar declara că nu poate într-o săptămână ar fi înlocuit de Dan. Cu asta nu sunt de acord . N-am nimic cu Dan, nu mă înțelegeți gresit. Dar consider că sistemul de vot trebuie realizat de o echipă de oameni, nu de unul singur si căzusem parcă de acord că Cristi si Paul vor fi coordonatori. Înțeleg nevoia de urgentare a forumului – am votat da – dar nu înțeleg să se impună un termen care nu a fost discutat cu echipa de IT.
– nu sunt de acord să anunțăm presa. Aceasta nu este o știre, ne facem de râs. Votul de ieri a fost mai mult o testare. Eu asa l-am perceput. Nu pot face o conferință de presă despre o nouă mașină, de exp, când doar i-am testat ambreiajul. E ridicol.
– întrebările când sunt supuse votului, trebuie scrise explicit si nu cu referiri la discuții anterioare. Ca dovadă, faptul că acum există nemulțumiri.
Magdalena»

Ce s-a întâmplat în cele 7 ore încât colega noastră şi-a schimbat atât de radical opinia? Cine i-a spus minciunile despre cum propun eu să-l înlocuiesc pe Cristi D… în coordonarea IT-ului? Când am spus cât se poate de clar că sunt gata să preiau (pt. o săptămână) doar sarcina înfiinţării forumului, fiindcă DA, ştiam că e un termen realist.
Sau chestiunea cu votul obligatoriu!? Dragi prieteni, e de-a dreptul hilar! D-na Magdalena S… m-a sunat în ziua votului spunându-mi c-a văzut pe Facebook că se votează şi nu a primit mail-urile (din cauza unei erori în adresa de mail). M-a rugat să i le retrimit pe adresa corectă fiindcă vrea să voteze, ceea ce am şi făcut de îndată, desigur.

Iar ăsta e numai un exemplu demonstrabil cu înscrisuri. Dar vă asigur (am putut constata în mod direct) că aproape toţi colegii de la Bucureşti au fost manipulaţi cam în acelaşi mod. De-asta nici nu au votat cei mai mulţi dintre ei.

Cine a făcut asta? O ştiu şi eu, o ştiu şi colegii mei care s-au lăsat manipulaţi.
De ce? De ce s-ar teme cineva de un vot democratic, într-atât încât să apeleze la astfel de metode josnice? De ce se teme de transparenţă şi opinii liber exprimate? Răspunsul e destul de uşor de ghicit.

Desigur, opţiunea e a lor (a colegilor noştri), dacă vor să meargă pe acest drum. Dar trebuie să ştie că drumul ăsta duce negreşit spre o fundătură, oricât de incredibil ar părea în acest moment. Va fi o Noua Republică redivivus, cu un alt Mihai la conducere.

O să vă-ntrebaţi poate: şi chiar nu mai e nimic de făcut?
Ba da. Încă se mai poate face ceva.
Premisele există. Am reuşit să le construim împreună.
Avem un Statut care ne ajută (dar care arată aşa doar fiindcă s-a întâmplat să mă aflu la momentul potrivit, în locul potrivit) şi avem o decizie obţinută cu greu, prin votul de zilele trecute. V-am lansat şi propunerea de Adunare Generală care ar putea opri acest tăvălug.
De voi depinde acum dacă vreţi să avem în asociaţie (şi implicit în partid) o democraţie participativă autentică, sau o “dictatură luminată” care, inevitabil, va duce curând noua construcţie la groapa de gunoi a istoriei.

Încă mai putem opri asta, dacă ne mişcăm rapid. Fiindcă să ştiţi că suntem într-o cursă contra-cronometru.
Am văzut în seara asta la şedinţă calendarul şi deciziile (!) bord-ului de la Bucureşti, şi mi-am dat seama că tot ce au înţeles Ei din votul nostru de acum 2 zile, a fost că trebuie să urgenteze la maxim lucrurile pt. a apuca să creeze structura pe care şi-o doresc, structură care, în scurt timp, nu va mai putea fi schimbată.

Eu încă mai cred în noi, cred în forţa democraţiei,
Dan”

Mai întâi mi-a răspuns Magdalena S, care mi-a reproşat că nu am citat ambele mail-uri ale sale (probabil nu citise până la capăt), şi că fac lucrurile de capul meu.

Apoi a sosit şi răspunsul Domnului Adrian P

“Dragi prieteni,

Raspund rapid, de pe telefon, la un mesaj lung si elaborat. Va spun clar, dintru bun inceput, ca nu doresc sa particip la inca un naufragiu: am vazut destule in ultimii ani, iar din cel in care am fost implicat am iesit la liman obosit si dezgustat.

FC si NR au esuat fiindca au fost de la bun inceput proiecte personale; PMP a fost confiscat, sufocat si transformat in proiectul personal al liderului. Sunt convins ca nu e cazul aici.

Riscurile noastre sunt de naturi diferite:
1. Sa ne decredibilizam, devenind ca ceilalti (plini de ciurucuri cu agenda personala).
2. Sa fim o gasca de infantili narcisici, incapabili sa construiasca un proiect politic, care reduc actiunea si gandirea la discutii sterile si certuri.

Iata de ce intervin rabinic:

Nu vad nimic rau in initiativa lui Dan Teca. A propus un mecanism, l-am testat, merge. Am votat si eu, fara sa vad in asta o crima de lezmajestate: a fost un prim exercitiu, nitel improvizat, care trebuie sa ne ajute sa calibram acest tip de procedura, inclusiv convocarea ei si relevanta temelor supuse votului.

Nu vad deci un motiv sa ne isterizam, pentru sau impotriva. Scopul lui Dan a fost de a dinamiza lucrurile. Evident, asta vreau si eu.

Haideti asadar sa nu sarim la concluzii inflamante; sa transformam entuziasmul si nerabdarea noastra in combustibil, nu in dinamita.

Adrian”

Aceasta a fost singura tresărire de conştiinţă a Domnului Adrian P. 
De aici înainte, deşi a fost permanent la curent (cel puţin până la plecarea mea din M10) cu abuzurile şi încălcările grave ale Statutului şi ale normelor democratice, ce au urmat, iar vocea sa ar fi avut, desigur, o mare greutate în Asociaţie, Domnul Adrian P nu şi-a mai exprimat niciun fel de opinie în legătură cu acestea, nu a mai luat nicio atitudine, preferând să adopte confortabila politică a struţului.

Au mai fost vreo două răspunsuri din partea lui Shere, în care, în principal, îi lua apărarea lui Mihai P, şi relua laitmotivul că, ceea ce fac ei, nu sunt decizii, ci doar propuneri (în condiţiile în care o parte din acestea fuseseră chiar şi puse în practică).
După care a intervenit “autoritar” şi il Consigliere, cerând să oprim toată discuţia, şi ameninţându-mă voalat:
“Daca nu poti sa lucrezi cu organizatia de Bucuresti, ne spui si plecam noi sau pleci tu.”

Anatomia unui eşec – M10 (ep.14)

O INTERVENŢIE “SALUTARĂ” A DOAMNEI M

21 ianuarie 2015 – Le-am trimis membrilor AG, mail-ul cu rezultatul detaliat al votului şi câteva explicaţii legate de acest vot:
Dragi colegi,
În primul rând, vă mulţumesc mult tuturor celor care aţi votat la primul vot electronic complet verificabil din istoria Asociaţiei M10 şi poate chiar din istoria organizaţiilor din România.
Prin acest vot, asociaţia noastră devine un exemplu viu a ceea ce înseamnă democraţie directă şi vot electronic.
Rezultatele detaliate ale votului le găsiţi aici:
https://docs.google.com/spreadsheets/d/13J0Xg5bu_csLq8o7oTmh0NMxlwu_Ec_2AeC9fdVc47Q/edit?usp=sharing

Precum vedeţi, prin acest sistem de vot deschis, votul este complet verificabil: fiecare participant poate vedea dacă votul său a fost înregistrat corect şi dacă s-au numărat corect voturile.
Nu poate vota altcineva în locul tău şi apoi să nu se mai ştie dacă ai fost tu cel care a votat. Se vede asta imediat prin verificarea codului.
E valabil doar acel vot care are codul corect.
Nu se poate vota de mai multe ori. Dacă apar 2 voturi cu codul corect, este valabil doar primul vot exprimat.
(În cazul votului secret lucrurile vor fi mai complicate doar în privinţa secretizării în raport cu personalul IT. Dar ne vom strădui să găsim soluţii.)

Conform Art.16 (1) din Statut, Adunarea Generală (în sens de organism, nu de şedinţă) „este organul de conducere alcătuit din totalitatea membrilor activi ai Asociației”, care sunt în număr de 31 în acest moment (vedeţi anexa).
Iar la litera m) din acelaşi articol se spune că Adunarea Generală „aprobă prin vot, inclusiv electronic sau prin orice alt mod de vot de la distanță, proiectele Asociaţiei”
Cvorumul a fost îndeplinit şi ambele propuneri/proiecte au fost aprobate cu largă majoritate, neexistând niciun vot împotrivă.

Aceste decizii ale Adunării Generale au caracter obligatoriu pt. toţi membrii Asociaţiei M10 şi vor trebui duse la îndeplinire de îndată.
Ca urmare, conform deciziilor AG:
1. Cristi D… este rugat să ne comunice în cursul acestei zile, dacă departamentul IT îşi asumă realizarea Forumului în termen de o săptămână.
2. Până la realizarea Forumului, vom face propuneri, propuneri alternative, observaţii, amendamente etc. pe această listă de email.
Pentru a decide asupra propunerilor/proiectelor, vom folosi în continuare acest sistem de vot electronic care s-a dovedit a fi unul cât se poate de viabil.
Aşteptăm cu toţii, noi propuneri pe acest mail-list…”

Mai întâi au sosit felicitările:
“Felicitari pt acest exercitiu de democratie . Am votat intentionat de 2 ori deoarece am vrut sa verific sistemul . E ok , dar trebuia a 2 a oara sa nu mai pot folosi parola de acces ! Cred ca este un exercitiu ce poate fi folosit mediatic pt a promova dreptul la vot , prin votul electronic . Este bun si acel exercitiu legat de carti dar un astfel de eveniment cu public exemplificat si invitata si media ar reprezinta o portie de adevarata democratie participativa ce cred ca intereseaza mai mult cetatenii .
Felicitari Dan !
Cu prietenie un membru activ
Mihai Pla…”

A fost un exercițiu util!
Felicitări!
Traian R…”

Dar în scurt timp a venit, ca un trăsnet, şi reacţia Doamnei M:
“…Ca Asociatie, avem un Statut care trebuie respectat. Pentru a se reuni in vederea unui vot sau unei sedinte, Adunarea Generala trebuie convocata. Conform articolelor 18 si 19 din Statut, AG se convoaca de catre presedinte, Consiliu Director sau 1/3 din membrii activi. Convocarea trebuie sa indice membrilor data, locul și ordinea de zi si trebuie trimisa cu 7 zile inainte, in cazul in care nu este urgenta. Odata indeplinita aceasta cerinta statutara, deciziile sunt valabile. Asadar, votul de ieri ramane doar un exercitiu informativ, in vederea crearii unui sistem de vot electronic in cadrul M10.”

Nicăieri în Statutul Asociaţiei M10 nu era menţionat faptul că deciziile Adunării Generale nu se pot lua decât în şedinţe. Nu exista nicăieri nici acea precizare, la care făcea referire Doamna M, cum că “in vederea unui vot (…), Adunarea Generala trebuie convocata”. Singura precizare privind convocarea se referea la întrunirile (şedinţele) Adunării Generale (art.17-20).
În schimb Art.12 preciza clar: “Membrii activi ai Asociației au următoarele drepturi:
a) să participe direct sau prin mijloace electronice adecvate la discutarea și adoptarea oricărei decizii a Adunării Generale a Asociației;”

Vă reamintesc faptul că însăşi Doamna M intenţionase să-şi exercite votul prin această procedură electronică directă pe care am utilizat-o noi. Dar după ce a fost, probabil, intens “consiliată” (presupuneţi de cine), iată că-şi schimbase radical opinia.

Imediat după acestă intervenţie a Doamnei M, au început şi atacurile:
“Atrag atentia ca Dan Teca a sarit sau omis la numararea membrilor AG un membru activ – pe Alina D.. B… – din exercitiul la care ne-a invitat pe fiecare in parte intr-un mod as zice mai degraba imperativ. Sper ca a fost doar o intamplare si nu un mod de a asigura “cvorumul”. Va rog atentie, astfel de greseli nu sunt permise. Daca votul ar fi fost convocat statutar, atunci el ar fi fost practic falsificat prin aceasta omisiune….”

Am răspuns mai întâi acestei acuze, extrem de grave, de falsificare a votului:
“Am făcut inventarierea membrilor activi ai asociaţiei M10 pe baza documentelor primite de la Alin L… şi de la d-na Elena A…, nu după ureche. Aşa încât, eroarea respectivă nu îmi aparţine.
Vă rog să vedeţi documentele anexate, singurele care mi-au fost puse la dispoziţie. De fapt i-am solicitat în mod expres lui Mihai P… lista membrilor activi şi mi-a răspuns, că singura listă este cea de la Alin unde mi-a şi indicat să apelez pentru a o obţine.
Aşa încât nu pot exista decât 2 variante: eroare sau dezinformare, dar în niciun caz din partea mea.
De aceea cred că termenul de «falsificare» folosit de d-na Elena este nepotrivit.
Menţionez că înaintea declanşării votului am trimis lista cu membrii activi (ce conţinea eroarea respectivă) către următorii: Mihai P…, Elena A… şi Cristian D… Aceasta este prima sesizare pe care o primesc …”

Apoi, pe acelaşi mail-list (creat rapid de Cristi D, după anunţarea rezultatului votului) ce-i includea acum pe toţi membrii AG, i-am răspuns şi Doamnei M.
Era preşedintele Asociaţiei, şi ca atare, nu aveam nici o şansă să pot contesta autoritatea opiniei sale.
Tot ce puteam face, era să-mi expun argumentele:

“În opinia mea ca nespecialist, cred că din modul în care este formulat în Statut se creează o confuzie între Adunarea Generală privită ca organ de conducere şi Adunarea Generală ca şedinţă.

Câteva exemple:
La Art.20 (1) se spune: «La Adunarea Generală participă: ……c) invitați din rândul membrilor simpatizanţi.»
E clar că aici nu poate fi vorba de organ (care include doar membrii activi), ci de şedinţă.

La Art.16 se spune:
«(1) Adunarea Generală este organul de conducere alcătuit din totalitatea membrilor activi ai asociației.
(2) Adunarea Generală are următoarele atribuții:………..»
De data asta nu mai e vorba de şedinţă, ci de organ (grupul membrilor activi)

…şi exemplele pot continua.

Aşadar vorbim de 2 lucruri distincte dar care poartă acelaşi nume:
– Adunarea Generală ca organ de conducere (grupul membrilor activi)
– Adunarea Generală ca şedinţă (corect ar fi fost să se numească şedinţa Adunării Generale)

Art. 18 şi 19 se referă, în mod evident, la şedinţă, nu la organ. Iar cum organul este cel care are puterea de decizie, mie mi se pare că ceea ce am avut ieri ar fi fost o decizie statutară a AG, dacă nu ar fi apărut eroarea, cu totul regretabilă, referitoare la neincluderea Alinei pe lista participanţilor la vot, eroare pt. care îi cer scuze Alinei (deşi greșeala provine din minuta şedinţei).
(…)
Oricum, respect opinia d-nei Macovei în această privinţă şi mă conformez.
(…)
În consecinţă reformulez concluzia votului de ieri:
Propunerile supuse votului membrilor activi ai asociaţiei au fost aprobate cu majoritate de voturi, neexistând nici un vot împotrivă.

22 ianuarie 2015 – Odată demonstrată viabilitatea acestui sistem de vot electronic, am trecut la pasul următor, şi le-am lansat colegilor propunerea de a solicita convocarea unei şedinţe online a Adunării Generale pentru a decide cu toţii împreună, conform Statutului, pe chestiunile urgente cu care ne confruntam. Era nevoie de numai 11 semnături pentru această convocare. Însă nimeni nu se mai încumeta acum să susţină solicitarea.
Intervenţia Doamnei M, ce invalidase, în fapt, această primă decizie autentic democratică din M10 (adoptată prin Vot Electronic), reuşise să anihileze orice tendinţă de manifestare a Democraţiei Participative în organizaţia noastră, şi i-a încurajat, pe consilierul său Mihai P împreună cu gaşca de apropiaţi, pentru a continua, şi mai intens, pe linia acţiunilor nestatutare şi antidemocratice.

Aşa încât, am considerat necesar să trag un puternic semnal de alarmă, şi am scris un text destul de dur, destinat tuturor membrilor Asociaţiei.

Anatomia unui eşec – M10 (ep.13)

PRIMUL VOT ELECTRONIC

20 ianuarie 2015 – Primul care a votat, la câteva minute de la declanşarea votului, a fost Radu H din Braşov, care făcea parte din echipa de IT-işti, şi care m-a contactat imediat pe chat-ul Facebook ca să mă felicite (oarecum) pentru modul în care am realizat buletinele de vot:
“bai tata,
da 
tu lucrezi
nu-ti bati joc 🙂
Good job!”

I-am scris mai întâi în glumă:
“nu ştiu dacă te-ai prins, dar tocmai ce ai fost primul utilizator de vot electronic de la noi din Asociaţie”.
Şi pe măsură ce scriam asta, la ora aceea târzie din noapte, am început să realizez importanţa momentului. Aşa că am adăugat:
“o Asociaţie care are unul din proiectele de bază, ghici ce?”
Nu s-a prins. I-am spus eu:
“chiar votul electronic”
Am mai discutat o vreme pe marginea subiectului, după care, frânt de oboseală, m-am dus la culcare, cu un sentiment de bucurie că am putut lua parte la acest moment memorabil.

Primul lucru pe care l-am făcut dimineaţa (pe la 10) a fost s-o sun pe Doamna M. Nu a răspuns. I-am trimis imediat un SMS în care îi reaminteam că se votează şi-i propuneam să mediatizăm acest eveniment important.
Am aşteptat cam o oră răspunsul, după care, pentru a nu irosi timp preţios, am sunat-o pe Mădălina B, colega care se ocupa de pagina de Facebook a Asociaţiei. I-am explicat de ce e foarte important acest moment şi i-am spus că ar trebui să posteze anunţul despre eveniment.
Mi-a zis că nu poate face nimic până nu vorbeşte cu Mihai P.
Am rugat-o să vorbească cât mai repede şi mi-am văzut de treburile personale.

După un timp, văzând că răspunsul Doamnei M întârzie în continuare, şi nici Mădălina B nu mă sună, m-am hotărât să postez măcar pe pagina mea de Facebook şi pe cea a Grupului de iniţiativă (pe care-l coordonam), ştirea despre acest prim Vot Electronic în M10.

Era esenţial să facem cunoscut acest eveniment.
Unul dintre cele 3 proiecte principale asumate la lansarea Asociaţiei (şi poate cel mai important) era introducerea Votului Electronic în sistemul electoral românesc.
După ştiinţa mea, noi eram totodată şi prima organizaţie din România care adoptase  (înscris şi în Statut) acest sistem de vot, iar prin puterea exemplului, am fi putut aduce mai multe beneficii proiectului privind Votul Electronic, decât 100 de comunicate sau declaraţii de presă.
În plus, exemplificarea utilizării acestui sistem de vot ca instrument de manifestare a Democraţiei Participative, ar fi fost un element foarte important, ce ar fi atras oamenii către organizaţia noastră.

La scurt timp după asta, primesc un apel de la Mihai P. Am presupus că mă sună ca să discutăm despre mediatizarea evenimentul. Dar nici vorbă de aşa ceva. A început să urle la telefon, ca scos din minţi:
“Ai înnebunit? Suni oamenii? Opreşte-te imediat!”
Eram de-a dreptul şocat. Nu înţelegeam nimic. L-am întrebat:
“De ce să nu-i sun Mihai.”
Iar el mi-a spus urlând în continuare:
“Asta nu vine de la mine. Opreşte-te imediat!”
Am vrut să mă lămuresc:
“Dar de la cine vine Mihai, de la Doamna M…?”
Zice:
“Îţi spun doar atât: nu vine de la mine. Opreşte-te!”

După care a închis telefonul.
Am rămas buimăcit, încercând să-mi dau seama ce-l adusese pe il Consigliere, într-o
asemenea stare.
Şi de la cine venea oare “ordinul” ăsta de a nu mai vorbi cu colegii?!

La 13:07 soseşte, în sfârşit, şi răspunsul la SMS-ul trimis Doamnei M:
Dan, la ce ora? Sau nu conteaza, fiecare la o ora? La mailul de ieri iti raspund dupa amiaza, seara, am un program plin plin astazi.
(nu mi-a mai răspuns la acel mail niciodată)

Aşadar, Doamna M nu ştia nimic despre intervenţia lui Mihai P. Era evident din conţinutul mesajului, că nu de la ea venea “ordinul” acela ciudat.

I-am răspuns tot prin SMS:
“Fiecare poate vota la orice ora pana diseara la 21:00. Dar cel mai important este sa promovam mediatic evenimentul ACUM.
Ar aduce mari beneficii proiectului nostru cu VOTUL ELECTRONIC si asociatiei in general. Va rog mult, sunati-ma cat de repede puteti ca sa stabilim detalii.”

Mi-a răspuns la rândul său:
“Mediatizarea o discuti cu mihai si marilena, eu intru in hearings si sedinte pina la 8 pm ora ta”

I-am scris din nou prin SMS, că ar fi bine, totuşi, să vorbim la telefon până atunci, ca să o pun la curent în legătură cu sistemul de vot, în caz că va fi întrebată de vreun jurnalist, fiindcă am câţiva ca prieteni FB şi am pus o postare pe pagina mea FB, legată de acest vot.
Nu voiam ca Doamna M să fie pusă într-o situaţie dificilă, şi să fie nevoită să răspundă (la o eventuală întrebare a vreunui jurnalist) că nu ştie ce tip de Vot Electronic se foloseşte în organizaţia a cărei preşedinte este.

M-a sunat imediat şi, destul de supărată, m-a luat la rost, că de ce vorbesc eu cu presa fără s-o întreb. Că au şi ei prieteni jurnalişti.
I-am explicat că m-a înţeles greşit. N-am vorbit cu niciun jurnalist, ci doar sunt şi eu unul dintre cei 5.000 de prieteni Facebook ai acestora, şi există, teoretic, posibilitatea să-mi vadă postarea.
Mi-a spus că trebuia s-o punem pe pagina de Facebook a Asociaţiei.
I-am răspuns că tocmai asta am încercat şi eu să fac. Însă nu mai avea timp să-i dau detalii. Mi-a mai repetat doar să vorbesc cu Marilena pentru mediatizare şi a închis.

Am sunat-o, în mod repetat, pe Marilena (cea care se ocupa de comunicare în M10). Nu răspundea la telefon. I-am trimis şi SMS, citându-i chiar mesajul Doamnei M:
“«Mediatizarea o discuti cu mihai si marilena, eu intru in hearings si sedinte pina la 8 pm ora ta» Am vorbit si la tel. cu Monica. Va rog sa ma sunati cat mai repede posibil. Dan”
Mi-a răspuns, până la urmă, tot prin SMS: 
“Imi pare rau nu pot raspunde pana spre seara. vorbim maine daca e nevoie. m”

Bineînţeles că a doua zi era mult prea târziu.
Aşa că am sunat-o din nou pe Mădălina B, cea cu Facebook-ul, şi i-am relatat ce-mi spusese Doamna M în legătură cu postarea pe pagina Asociaţiei. Mi-a spus din nou că nu ea decide, aşa că am îndemnat-o să-i trimită un SMS Doamnei M ca să-i confirme ce-i spuneam.

Nu s-a întâmplat însă absolut nimic legat de mediatizarea evenimentului, deşi potenţialul era foarte mare. Postarea de pe pagina mea de Facebook a avut 58 de share-uri, în condiţiile în care numărul prietenilor FB, pe care-i aveam atunci, era sub 50.
În câteva ore, aveam să înţeleg şi de ce nu voiau să mediatizeze.

Monitorizând participarea la vot, am observat un fenomen straniu. Ne apropiam de ora de închidere a votării, şi, spre deosebire de cei din ţară, marea majoritate a membrilor din Bucureşti nu votau.
Am sunat câţiva colegi ca să verific dacă nu cumva mail-ul cu buletinul de vot nu a ajuns la ei, sau care este cauza pentru care nu votează. Primiseră mail-ul, dar când îi întrebam când intenţionează să voteze, primeam invariabil numai răspunsuri evazive.
Am început să bănuiesc ce se-ntâmplase, iar telefonul care a sosit în scurt timp mi-a confirmat bănuiala.
La telefon era din nou Mihai P, turbat de furie, repetând, încă şi mai agresiv, “ordinul” pe care mi-l dăduse şi dimineaţa:
“Ţi-am spus să nu mai suni oamenii! Lasă oamenii în pace!”

Aşadar, despre asta era vorba. Il Consigliere le ceruse (sau sugerase) subordonaţilor din Bucureşti să boicoteze votul, şi se temea probabil, ca respectivii să nu-l dea de gol, sau să se lase convinşi să renunţe la boicot.
Telefonul acela straniu, pe care mi-l dăduse în cursul dimineţii, era deci ca urmare a faptului că, în convorbirea cu Mădălina B, o întrebasem în treacăt dacă a primit mail-ul cu buletinul de vot şi când are de gând să voteze (apropo, îmi răspunsese că va vota ceva mai târziu, dar n-a mai votat, desigur).
Am înţeles, în sfârşit, de ce tot repeta într-una Mihai P să nu mai sun oamenii.
Am înţeles şi de ce s-a opus il Consigliere mediatizării evenimentului, în ciuda solicitării Doamnei M. Cum să se mediatizeze un vot pe care se străduia din răsputeri să-l transforme într-un eşec?!

Era trist. Din dorinţa avidă de putere (sau poate la ordinul cuiva – “asta nu vine de la mine”), pentru a înăbuşi orice încercare de manifestare democratică în M10, il Consigliere alesese să boicoteze primul Vot Electronic din Asociaţia ce-şi asumase ca proiect principal Votul Electronic.

Boicotul nu a reuşit. Am îndeplinit cvorumul la limită, cu 16 participanţi din cei 31 de membri activi, câţi erau înregistraţi conform minutei şedinţei AG din 11 ianuarie.

Însă marea mea dezamăgire a fost aceea că Doamna M s-a lăsat, foarte probabil, manipulată, şi nu a mai votat. Deşi, în mod evident, intenţionase să facă asta, conform SMS-ului de la prânz, în care mă întreba îngrijorată la ce oră poate vota.

Anatomia unui eşec – M10 (ep.12)

CUM POATE FI APUCAT UN TAUR DE COARNE

18 ianuarie 2015 – La o oră după mail-ul lui Shere, am trimis şi eu unul pe acelaşi mail-list, al membrilor din Bucureşti, punând-o şi pe Doamna M în CC:
“Dragi colegi,
Îmi pare tare rău să constat asta, dar vreau să vă spun că prin acest mod de abordare (lasă că merge şi aşa) începem deja să devenim o organizaţie necredibilă.
Dacă la o săptămână de la lansare, începem să ne răstălmăcim propriul statut şi să ne încălcăm cuvântul dat cum că nu vom primi pe oricine în asociaţie, atunci riscăm să cădem în derizoriu şi să nu mai prezentăm atractivitate pentru cei care îşi doresc o organizaţie curată şi diferită de celelalte. Oamenii chiar se mirau că i-am putea primi fără interviu, dar aşa cum propuneţi voi?

Aşa încât, solicit o întâlnire URGENTĂ a membrilor înregistraţi din Bucureşti la care să participe neapărat şi d-na M….

Mihai, vă rog insistent să nu trimiteţi nici un mail către solicitanţi până nu lămurim această problemă care mi se pare extrem de gravă!

Dan Ţeca – membru fondator M10″

Am primit însă un răspuns negativ de la il Consigliere, într-un mail prin care încerca să ducă în derizoriu propunerile mele, şi care se încheia aşa:
“…Te rog sa nu mai trimiti mesaje ultimative care ne jignesc pe toti. Acesta este singurul raspuns pe care il dau acestui mesaj. Multumesc.”
Iar două ore mai târziu, a trimis şi mail-ul către solicitanţii la înscriere şi susţinătorii din campanie.

19 ianuarie 2015 – Văzând că solicitarea mea, de a ne întâlni cu Doamna M, nu este luată în seamă, am trecut rapid la planul B: punerea în funcţiune a Adunării Generale a Asociaţiei (mamă), chiar şi cu instrumentele online rudimentare pe care le aveam la dispoziţie.
Le-am trimis, membrilor activi ai Asociaţiei, două propuneri în legătură cu mecanismul de decizie în Asociaţie, rugându-i să aducă observaţii şi completări, după care să votăm adoptarea lor.
Am reuşit, cu greu, să obţin Procesul-verbal şi minuta şedinţei AG din 11 ianuarie, pentru a-mi confirma informaţiile pe care le deţineam cu privire la componenţa Adunării Generale (lista tuturor membrilor).
În urma observaţiilor primite, am ajustat propunerile iniţiale, aşa încât, textul final cu propunerile supuse votului, şi trimis membrilor AG, era următorul:

“Aşa cum aţi putut constata, din motive mai mult sau mai puţin obiective, instrumentele online necesare pentru a ne putea desfăşura în mod democratic activitatea, întârzie să apară.
Fiind vorba de o perioadă extrem de importantă cu decizii ce ne vor influenţa în mod profund viitorul asociaţiei şi al partidului, cred că nu ar fi nici corect şi nici statutar ca aceste decizii să se ia doar de un grup restrâns de aici din Bucureşti.

Aşadar vin cu următoarele 2 propuneri (amendate în urma discuţiilor):

1. Să solicităm departamentului IT să prioritizeze realizarea Forumului, în aşa fel încât, în termen de o săptămână, membrii activi să-l poată utiliza pentru dezbateri şi vot. Dacă departamentul IT nu-şi poate asuma acest termen (fiind prea aglomeraţi cu alte probleme mai urgente), atunci mă ofer să preiau această sarcină şi să pun în funcţiune rapid un forum VBulletin instalat în Cloud la un cost de 20$ pe lună http://www.vbulletin.com/en/vbulletin-cloud/

2. Deocamdată însă, vă propun să folosim această listă de email pentru propuneri, propuneri alternative, discuţii, amendamente etc. Apoi să votăm deschis (nesecret) folosind un instrument provizoriu pe care-l veţi primi prin email. Pentru verificabilitate totală, vi se va pune la dispoziţie tuturor, rezultatul detaliat al votului, aşa încât, fiecare să poată verifica dacă votul său a fost înregistrat corect precum şi corectitudinea numărării.

Pentru a testa funcţionarea acestui mecanism vă invit să-l aplicăm chiar în privinţa acestor 2 propuneri….”
(După care urmau nişte detalii tehnice legate de procedura de vot)

Între timp, pe Grupul Google (mail-list) al membrilor din Bucureşti, mai apăruseră opinii favorabile propunerii mele privind întâlnirea cu Doamna M. Aşa încât, în aceeaşi zi, i-am trimis pe adresa personală un email, prin care-i semnalam problemele din M10, şi reluam solicitarea (direct de astă dată) privind acea întâlnire:

Doamnă M… M…,

Citez din articolul lui Mark Gitenstein (pe care mi l-aţi trimis cu ceva timp în urmă), pentru că are mare legătură cu ceea ce vă scriu în continuare: „it is essential that these millions of new young Romanian voters remain empowered

Modul în care a pornit noua construcţie, deşi încurajator la nivel declarativ, nu pare a avea o reflectare pe măsură şi în acţiunea efectivă, din păcate.
Aşa încât mă văd nevoit să trag acest semnal de alarmă.

Modul în care evoluează lucrurile, arată că (cel puţin deocamdată) nu reuşim să ne desprindem de stilul nefast în care se face politică în România.
Probabil că aţi văzut şi dvs. semnalele de dezamăgire care au început să apară în comentariile de pe pagina de FB.

V-am vorbit despre acest pericol încă din ziua când aţi anunţat noua construcţie şi vă reamintesc: „e mult mai uşor pentru un lider să-şi conducă partidul precum un general o armată şi, pe de altă parte, democraţia este dificilă, greoaie şi complicată

Desigur că e mai simplu şi mai rapid să decizi într-un grup restrâns. Dar nici simplitatea şi nici viteza nu sunt chestiunile cele mai importante aici.
Esenţial este ca oamenii (membrii simpli) să aibă puterea de a-şi spune opinia şi de-a decide.

Mi-e foarte teamă că, dacă nu se va schimba rapid acest mod de acţiune, cei care acum şi-au reactivat spiritul civic, vor constata, unii mai repede, alţii ceva mai târziu, că noua construcţie nu e cum au sperat ei că va fi, şi se vor retrage din nou în carapacea lor pentru mulţi mulţi ani de-aici înainte.

În condiţiile astea, vă rugăm să aveţi bunăvoinţa să vă întâlniţi cu membrii M10 din Bucureşti cât mai curând posibil. Avem nevoie de îndrumarea dvs. mai mult decât oricând.

Vă mulţumesc mult,
Dan Ţeca”

Revin acum la chestiunea cu votul electronic.

Iniţial, Cristi D se oferise să se ocupe el de acest vot. Însă, la momentul la care ar fi trebuit să înceapă votarea, mi-a spus că mai are nevoie de câteva ore ca să-l pună în funcţiune, şi nu poate sta noaptea pentru aşa ceva. Abia a doua zi dimineaţa, s-ar putea ocupa de asta.
Buletinele electronice de vot ar fi trebuit să ajungă la votanţi măcar la prima oră a dimineţii, ca să ne putem încadra în termenul anunţat.
Nu eram dispus să amânăm votarea cu o zi. Intuiam că, această decalare, nu este chiar întâmplătoare, şi că il Consigliere va folosi răgazul suplimentar pentru a sabota cumva această manifestare democratică.

Prevăzusem astfel de probleme din partea lui Cristi D (deja ştiam cu cine am de-a face), şi îmi pregătisem o variantă alternativă. Aşa încât, i-am spus că, având în vedere că el nu poate fi gata în timp util, mă voi ocupa eu de votul electronic. A fost nevoit să accepte.

20 ianuarie 2015 – La ora 3:00 (noaptea) reuşesc să finalizez configurarea instrumentelor electronice, şi declanşez imediat procedura de vot.
Mail-urile cu buletinele de vot electronic arătau aşa:

Numele: John Doe

Codul personal de validare a votului: xxxx (şi fiecare votant avea câte un cod distinct, generat aleatoriu de calculator, pentru a ne asigura că nu a votat altcineva în locul său)

Link către buletinul de vot: www.isondaje.ro/sondaj/351327936/
Parola: decizie

Termenul limită pentru acest vot: ora 21:00 (marţi 20 ian.)

Anatomia unui eşec – M10 (ep.11)

BRAINSTORMING

16 ianuarie 2015 – La întâlnirea din ziua precedentă, printre altele, ni se solicitase şi ca, în termen de 5 zile, să venim cu propuneri pentru numele viitorului partid.
Era primul lucru pozitiv care se întâmpla de când lansasem Asociaţia.
Presupuneam că, după ce strângem aceste propuneri, vom face un sondaj, în rândul susţinătorilor sau chiar al publicului larg, ca să selectăm cel mai bun nume.
Am organizat imediat un Brainstorming la care i-am invitat pe membrii din Bucureşti ai Asociaţiei, dar şi pe cei din Grupul nostru de iniţiativă care nu erau încă membri.

Însă această nouă acţiune nu m-a deturnat de la cele două obiective principale pe care-mi focalizasem atenţia.
Aşa încât, a doua zi după întâlnirea de la GDS, am trimis către şeful aşa-zisului “departament de Resurse umane” (Human Resources – HR), o nouă versiune de propunere pentru mecanismul de admitere, îmbunătăţită în urma discuţiilor de la şedinţă, şi mult mai elaborată, rugându-l să le-o retransmită şi celorlalţi colegi din HR, şi solicitându-le tuturor un feedback.
https://danteca1.files.wordpress.com/2015/11/mail-hr.pdf
Şeful aşa-zisului “departament HR” era (desemnat de Mihai P) Shere, colegul despre care v-am povestit în ep.6 că nu reuşea să facă distincţia între Asociaţie şi Conducerea asociaţiei. Mi-a răspuns imediat:
“Salut Dan,
Am citit, iti răspuns azi dar mai pe după-amiaza pentru ca in prima parte sunt ocupat tare.
Shere”
Însă până la sfârşitul zilei, nu am primit niciun răspuns de la el.

A doua zi i-am scris din nou. Nici de astă dată nu mi-a răspuns. Am încercat să-l sun. Nu mai răspundea nici la telefon.
În mod clar, ceva era putred în Danemarca.
Mai era doar o zi până când se intenţiona trimiterea unui prim email către solicitanţi, iar mecanismul propus prevedea la Pasul 2 ce anume ar fi trebuit să conţină acel email.

17 ianuarie 2015 – Întâlnirea de brainstorming a fost una foarte reuşită. Au participat 12 persoane, printre care şi un membru al Grupului de iniţiativă cunoscut în mediul online sub pseudonimul Tălmaciul Tal (nu a dorit să-şi dezvăluie identitatea reală).

După multe ore de dezbateri interesante şi constructive, am reuşit să cădem de acord asupra unui nume care ar fi fost cât se poate de potrivit pentru viitorul nostru Partid.
Ulterior doamna Elena A i-a trimis Doamnei M, propunerea noastră principală, plus încă două propuneri alternative discutate.
La rândul lor, cei din grupul de creativi (M44), i-au trimis şi ei Doamnei M trei propuneri de nume, destul de interesante.

Aveam însă să constatăm mai târziu, că toate propunerile au fost complet ignorate. Nu s-a făcut niciun fel de sondaj, iar decizia asupra numelui s-a luat, se pare, într-un grup foarte restrâns de 2-3 apropiaţi ai Doamnei M.
Rezultatul îl cunoaşteţi cu toţii.
Solicitarea ce ne fusese adresată, avusese probabil rolul să creeze doar aparenţa unei consultări şi, eventual, să ne abată atenţia de la acţiunile de malformare a organizaţiei.

18 ianuarie 2015 (duminică) – Am încercat din nou să-l contactez pe Shere. Nici de astă dată nu mi-a răspuns. A sosit în schimb un feedback de la un alt coleg din “departamentul HR”. Mail-ul său începea aşa:
“Salut Shere,
Am citit propunerile lui Dan Teca si sunt de acord cu ele cu 2 amendamente expuse mai jos, in masura in care si voi/ membrii grupului de HR sunteti de acord cu ele.
Dan a scris o metoda foarte elaborata pentru admiterea noilor membri dar in acelasi timp si foarte clara.
Pasii sunt foarte clari/ cerintele sunt foarte clare/ exista o perioada de timp intre calitatea de membru simpatizant si membru activ in care ne putem da seama de originea si intentia lor…….”
După care urmau cele două amendamente ale sale.
https://danteca1.files.wordpress.com/2015/11/mail-hr2.pdf

Abia la 15:45, cu 2 zile întârziere, a sosit răspunsul lui Shere:
“Salut everybody,
Am vorbit cu Mihai si ne-am gandit sa va propunem o varianta mai soft de verificare:
Toti cei care completeaza formularul de adeziune si nu incalca cerintele de integritate de acolo devin membrii activi. Conformitatea cu cerintele este verificata de grupul de HR al fiecarei regiuni (pana apar comisii de integritate locale) iar cazurile discutabile sunt trimise comisiei nationale de integritate (care se va face). Adunarea Generala va delega Consiliul Director sa se ocupe de avizarea si primirea noilor membrii. Membru simplu/simpatizant ajungi in cazul in care nu iti platesti cotizatia. Membrii activi sunt masa membrilor, membru simpatizant este un fel de suspendare temporara a drepurilor.
Mihai va da azi un mail catre toti cei inscrisi din partea Monicai. Dupa acest mail toti vor fi contactati de regiuni pentru detalii organizatorice.
Astazi Cristian D… ne va pune la dispozitie baza de date cu cei inscrisi la Bucuresti. Dupa ce vedem in ce forma este, o sa impartim numarul de inscrieri la toti cei din departamentul HR si ii verificam……”
https://danteca1.files.wordpress.com/2015/11/mail-hr3.pdf

Aşadar, cam în acelaşi timp în care noi ne străduiam să găsim cea mai bună propunere pentru numele partidului, într-un alt “Brainstorming” se punea la cale o nouă lovitură la adresa democraţiei din M10.
Participanţi: Mihai P, Shere şi, am motive să cred, un al treilea personaj, puternic implicat în toate aceste operaţiuni de malformare a Asociaţiei (poate chiar “creierul” acestora), dar care a avut grijă să rămână permanent în umbră.
Rezultatul: conţinutul mail-ului de mai sus, semnat de Shere.

1. Formularea “sa va propunem” era, în mod evident, doar o figură de stil. În realitate aveam de-a face cu o decizie în toată regula, pentru că în continuare se enumerau şi acţiuni ce urmau a fi întreprinse chiar în acea zi. Deci nici vorbă să ne mai putem pronunţa în AG asupra “propunerii” lor.
Însă era vorba de o decizie abuzivă, fiindcă era dată de două persoane care nu erau îndreptăţite să ia o astfel de decizie: un preşedinte al unei filiale inexistente încă şi un şef al “departamentului HR” al aceleiaşi filiale fantomă.
Chiar şi dacă ar fi fost deja înfiinţată filiala, cei doi nu ar fi avut dreptul să ia o astfel de decizie (care se mai şi extindea la nivelul întregii Asociaţii)
Statutul preciza clar la Art.35, de către cine, şi cum sunt stabilite aceste reguli interne: consultarea tuturor membrilor, elaborare de către CIA, eventuală modificare şi apoi adoptare prin vot de AG, toate acestea la nivelul Asociaţiei mamă, nu la nivel de filiale.
Aşadar, decizia aceasta reprezenta şi o încălcare a Statutului.

2. În “propunere” se trasau sarcini clare şi celor din ţară: Conformitatea cu cerintele este verificata de grupul de HR al fiecarei regiuni şi “Dupa acest mail toti vor fi contactati de regiuni pentru detalii organizatorice.”
Dar era vorba chiar de mai mult decât atât.
Textul mail-ul pe care urma să-l trimită Mihai P tuturor solicitanţilor la înscrierea în Asociaţie, avea rolul să creeze o stare de fapt, ce ar fi obligat implicit, pe toată lumea (din Bucureşti şi din celelalte regiuni) să urmeze traseul nestatutar impus de il Consigliere împreună cu Shere.

3. Însă cel mai grav în această “propunere” era altceva:
“Adunarea Generala va delega Consiliul Director sa se ocupe de avizarea si primirea noilor membrii.”
Adică, se cerea ca atribuţiile Puterii Judecătoreşti a Asociaţiei (Comisia de Integritate şi Arbitraj) şi ale Puterii Legislative (Adunarea Generală) să fie delegate Executivului (Consiliul Director). Căci avizarea noilor membri era atribuţia CIA, iar primirea lor se decidea prin vot de către AG, conform Statutului (“Constituţia” organizaţiei noastre).
Prin analogie, păstrând desigur proporţiile, era ca şi cum Guvernul ar da verdicte în locul Justiţiei şi ar vota legile în locul Parlamentului.
Fără să mai vorbim de modul imperativ în care era formulat. Nu ceva de genul: propunem ca AG să decidă dacă vrea să delege…, ci, pur şi simplu, “va delega”.

Asta echivala nici mai mult nici mai puţin decât cu o încercare de instaurare a Dictaturii în nou născuta noastră organizaţie. 

Nu mai puteam să amân nici o clipă. Trebuia să acţionez, cu orice risc!