Rolul diversităţii într-un grup

Diversitatea ajută deoarece adaugă perspective care în lipsa ei ar fi fost absente şi pentru că înlătură sau, cel puţin, atenuează, unele caracteristici distructive ale procesului decizional. Diversitatea este chiar mai importantă în interiorul grupurilor mici sau al organizaţiilor formale decât în cazul colectivităţilor mai mari – precum pieţele sau electoratul – despre care am vorbit deja, dintr-un motiv foarte simplu: mărimea majorităţii pieţelor, cuplată cu faptul că orice persoană care dispune de bani poate avea acces la ele (nu trebuie să fii admis sau angajat), înseamnă că un anumit grad de diversitate este aproape garantat. Pieţele, de pildă, sunt, la prima vedere, diverse, deoarece sunt alcătuite din oameni cu atitudini diverse faţă de risc, cu orizonturi diferite, cu stiluri diferite de a investi şi care deţin informaţii diferite. Prin comparaţie, în cadrul echipelor sau al organizaţiilor, diversitatea cognitivă trebuie să fie selectată activ, şi este important să se întâmple aşa, deoarece, în grupurile mici, o mână de oameni subiectivi îşi pot exercita influenţa şi pot astfel afecta negativ deciziile colective.

Scott Page este profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Michigan, iar el a efectuat o serie de experimente interesante cu ajutorul unor subiecţi simulaţi pe computer pentru a demonstra efectele pozitive ale diversităţii. De exemplu, Page a alcătuit o serie de grupuri formate din zece sau douăzeci de persoane, fiecare dintre ele fiind dotate cu capacităţi diferite, şi le-a propus spre rezolvare o problemă destul de sofisticată. Luaţi individual, unii dintre ei s-au dovedit foarte capabili, alţii mai puţin. Page a observat că grupurile formate din agenţi inteligenţi şi unii mai puţin inteligenţi vor avea aproape întotdeauna rezultate superioare unuia format exclusiv din indivizi inteligenţi. Veţi obţine aceleaşi rezultate sau chiar mai bune dacă formaţi un grup la întâmplare şi îl lăsaţi să rezolve o problemă decât dacă petreceţi mult timp căutând acei agenţi inteligenţi care să găsească soluţia.

Concluzia experimentului lui Page este că diversitatea este în sine valoroasă şi că simplul fapt al creării diversităţii într-un grup îl face mai capabil să rezolve diverse probleme. A nu se înţelege că inteligenţa este irelevantă: niciunul dintre agenţii implicaţi în experiment nu era un ignorant şi toate grupurile care au avut succes au avut în componenţă agenţi foarte capabili. Înseamnă însă că, la nivelul grupului, doar inteligenţa nu este suficientă, deoarece ea singură nu poate garanta existenţa unor perspective diferite asupra unei chestiuni. De fapt, susţine Page, gruparea unor oameni inteligenţi nu este atât de eficientă, deoarece persoanele inteligente (orice ar însemna acest termen) tind să semene în privinţa abilităţilor. Dacă ne gândim la inteligenţă ca la o trusă de scule a capacităţilor, lista celor mai bune este relativ scurtă, aşadar, cei care le posedă tind să-şi semene. În mod normal, acesta ar fi un lucru bun, dar înseamnă că, per total, inteligenţa grupului este sub maximul posibil. Alăturarea unor persoane care posedă mai puţine informaţii, dar care au abilităţi diferite, poate chiar îmbunătăţi performanţele grupului.

Poate că această concluzie vi se pare cam excentrică. Aşa si este! Se întâmplă, însă, să fie adevărată. James G. March, legendarul teoretician al organizaţiilor, spunea: „Dezvoltarea cunoaşterii poate depinde de menţinerea unui aflux de persoane naive şi ignorante şi… avantajul competitiv nu este întotdeauna de partea celui cu o educaţie aleasă”. Motivul, sugera March, este acela că grupurile prea omogene învaţă mai greu, deoarece fiecare membru aduce din ce în ce mai puţină informaţie. Grupurile de acest tip sunt foarte pricepute la ceea ce fac cel mai bine, însă devin din ce în ce mai puţin capabile să investigheze noi alternative. Sau, în faimoasele cuvinte ale lui March, ele „petrec prea mult timp exploatând şi insuficient timp explorând”. Introducerea unor oameni noi într-o organizaţie, chiar dacă nu sunt atât de experimentaţi sau capabili, creşte nivelul de inteligenţă al grupului, din simplul motiv că puţinele informaţii pe care le deţin diferă de cele ale celorlalţi membri ai grupului. După cum scria March, „efectul nu este dat de cunoaşterea superioară a noilor recruţi de valoare medie. În medie, aceştia sunt inferiori celor pe care îi înlocuiesc. Beneficiile vin din diversitatea cunoştinţelor lor”.

(James Surowiecki – Înţelepciunea mulţimilor – fragment )

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s