Anatomia unui eşec – M10 (ep.13)

PRIMUL VOT ELECTRONIC

20 ianuarie 2015 – Primul care a votat, la câteva minute de la declanşarea votului, a fost Radu H din Braşov, care făcea parte din echipa de IT-işti, şi care m-a contactat imediat pe chat-ul Facebook ca să mă felicite (oarecum) pentru modul în care am realizat buletinele de vot:
“bai tata,
da tu lucrezi
nu-ti bati joc 🙂
Good job!”

I-am scris mai întâi în glumă:
“nu ştiu dacă te-ai prins, dar tocmai ce ai fost primul utilizator de vot electronic de la noi din Asociaţie”.
Şi pe măsură ce scriam asta, la ora aceea târzie din noapte, am început să realizez importanţa momentului. Aşa că am adăugat:
“o Asociaţie care are unul din proiectele de bază, ghici ce?”
Nu s-a prins. I-am spus eu:
“chiar votul electronic”
Am mai discutat o vreme pe marginea subiectului, după care, frânt de oboseală, m-am dus la culcare, cu un sentiment de bucurie că am putut lua parte la acest moment memorabil.

Primul lucru pe care l-am făcut dimineaţa (pe la 10) a fost s-o sun pe Doamna M. Nu a răspuns. I-am trimis imediat un SMS în care îi reaminteam că se votează şi-i propuneam să mediatizăm acest eveniment important.
Am aşteptat cam o oră răspunsul, după care, pentru a nu irosi timp preţios, am sunat-o pe Mădălina B, colega care se ocupa de pagina de Facebook a Asociaţiei. I-am explicat de ce e foarte important acest moment şi i-am spus că ar trebui să posteze anunţul despre eveniment.
Mi-a zis că nu poate face nimic până nu vorbeşte cu Mihai P.
Am rugat-o să vorbească cât mai repede şi mi-am văzut de treburile personale.

După un timp, văzând că răspunsul Doamnei M întârzie în continuare, şi nici Mădălina B nu mă sună, m-am hotărât să postez măcar pe pagina mea de Facebook şi pe cea a Grupului de iniţiativă (pe care-l coordonam), ştirea despre acest prim Vot Electronic în M10.

Era esenţial să facem cunoscut acest eveniment.
Unul dintre cele 3 proiecte principale asumate la lansarea Asociaţiei (şi poate cel mai important) era introducerea Votului Electronic în sistemul electoral românesc.
După ştiinţa mea, noi eram totodată şi prima organizaţie din România care adoptase  (înscris şi în Statut) acest sistem de vot, iar prin puterea exemplului, am fi putut aduce mai multe beneficii proiectului privind Votul Electronic, decât 100 de comunicate sau declaraţii de presă.
În plus, exemplificarea utilizării acestui sistem de vot ca instrument de manifestare a Democraţiei Participative, ar fi fost un element foarte important, ce ar fi atras oamenii către organizaţia noastră.

La scurt timp după asta, primesc un apel de la Mihai P. Am presupus că mă sună ca să discutăm despre mediatizarea evenimentul. Dar nici vorbă de aşa ceva. A început să urle la telefon, ca scos din minţi:
“Ai înnebunit? Suni oamenii? Opreşte-te imediat!”
Eram de-a dreptul şocat. Nu înţelegeam nimic. L-am întrebat:
“De ce să nu-i sun Mihai.”
Iar el mi-a spus urlând în continuare:
“Asta nu vine de la mine. Opreşte-te imediat!”
Am vrut să mă lămuresc:
“Dar de la cine vine Mihai, de la Doamna M…?”
Zice:
“Îţi spun doar atât: nu vine de la mine. Opreşte-te!”
După care a închis telefonul.
Am rămas buimăcit, încercând să-mi dau seama ce-l adusese pe il Consigliere, într-o
asemenea stare.
Şi de la cine venea oare “ordinul” ăsta de a nu mai vorbi cu colegii?!

La 13:07 soseşte, în sfârşit, şi răspunsul la SMS-ul trimis Doamnei M:
“Dan, la ce ora? Sau nu conteaza, fiecare la o ora? La mailul de ieri iti raspund dupa amiaza, seara, am un program plin plin astazi.”
(nu mi-a mai răspuns la acel mail niciodată)

Aşadar, Doamna M nu ştia nimic despre intervenţia lui Mihai P. Era evident din conţinutul mesajului, că nu de la ea venea “ordinul” acela ciudat.

I-am răspuns tot prin SMS:
“Fiecare poate vota la orice ora pana diseara la 21:00. Dar cel mai important este sa promovam mediatic evenimentul ACUM.
Ar aduce mari beneficii proiectului nostru cu VOTUL ELECTRONIC si asociatiei in general. Va rog mult, sunati-ma cat de repede puteti ca sa stabilim detalii.”

Mi-a răspuns la rândul său:
“Mediatizarea o discuti cu mihai si marilena, eu intru in hearings si sedinte pina la 8 pm ora ta”

I-am scris din nou prin SMS, că ar fi bine, totuşi, să vorbim la telefon până atunci, ca să o pun la curent în legătură cu sistemul de vot, în caz că va fi întrebată de vreun jurnalist, fiindcă am câţiva ca prieteni FB şi am pus o postare pe pagina mea FB, legată de acest vot.
Nu voiam ca Doamna M să fie pusă într-o situaţie dificilă, şi să fie nevoită să răspundă (la o eventuală întrebare a vreunui jurnalist) că nu ştie ce tip de Vot Electronic se foloseşte în organizaţia a cărei preşedinte este.

M-a sunat imediat şi, destul de supărată, m-a luat la rost, că de ce vorbesc eu cu presa fără s-o întreb. Că au şi ei prieteni jurnalişti.
I-am explicat că m-a înţeles greşit. N-am vorbit cu niciun jurnalist, ci doar sunt şi eu unul dintre cei 5.000 de prieteni Facebook ai acestora, şi există, teoretic, posibilitatea să-mi vadă postarea.
Mi-a spus că trebuia s-o punem pe pagina de Facebook a Asociaţiei.
I-am răspuns că tocmai asta am încercat şi eu să fac. Însă nu mai avea timp să-i dau detalii. Mi-a mai repetat doar să vorbesc cu Marilena pentru mediatizare şi a închis.

Am sunat-o, în mod repetat, pe Marilena (cea care se ocupa de comunicare în M10). Nu răspundea la telefon. I-am trimis şi SMS, citându-i chiar mesajul Doamnei M:
“«Mediatizarea o discuti cu mihai si marilena, eu intru in hearings si sedinte pina la 8 pm ora ta» Am vorbit si la tel. cu Monica. Va rog sa ma sunati cat mai repede posibil. Dan”
Mi-a răspuns, până la urmă, tot prin SMS: 
“Imi pare rau nu pot raspunde pana spre seara. vorbim maine daca e nevoie. m”

Bineînţeles că a doua zi era mult prea târziu.
Aşa că am sunat-o din nou pe Mădălina B, cea cu Facebook-ul, şi i-am relatat ce-mi spusese Doamna M în legătură cu postarea pe pagina Asociaţiei. Mi-a spus din nou că nu ea decide, aşa că am îndemnat-o să-i trimită un SMS Doamnei M ca să-i confirme ce-i spuneam.

Nu s-a întâmplat însă absolut nimic legat de mediatizarea evenimentului, deşi potenţialul era foarte mare. Postarea de pe pagina mea de Facebook a avut 58 de share-uri, în condiţiile în care numărul prietenilor FB, pe care-i aveam atunci, era sub 50.
În câteva ore, aveam să înţeleg şi de ce nu voiau să mediatizeze.

Monitorizând participarea la vot, am observat un fenomen straniu. Ne apropiam de ora de închidere a votării, şi, spre deosebire de cei din ţară, marea majoritate a membrilor din Bucureşti nu votau.
Am sunat câţiva colegi ca să verific dacă nu cumva mail-ul cu buletinul de vot nu a ajuns la ei, sau care este cauza pentru care nu votează. Primiseră mail-ul, dar când îi întrebam când intenţionează să voteze, primeam invariabil numai răspunsuri evazive.
Am început să bănuiesc ce se-ntâmplase, iar telefonul care a sosit în scurt timp mi-a confirmat bănuiala.
La telefon era din nou Mihai P, turbat de furie, repetând, încă şi mai agresiv, “ordinul” pe care mi-l dăduse şi dimineaţa:
“Ţi-am spus să nu mai suni oamenii! Lasă oamenii în pace!”

Aşadar, despre asta era vorba. Il Consigliere le ceruse (sau sugerase) subordonaţilor din Bucureşti să boicoteze votul, şi se temea probabil, ca respectivii să nu-l dea de gol, sau să se lase convinşi să renunţe la boicot.
Telefonul acela straniu, pe care mi-l dăduse în cursul dimineţii, era deci ca urmare a faptului că, în convorbirea cu Mădălina B, o întrebasem în treacăt dacă a primit mail-ul cu buletinul de vot şi când are de gând să voteze (apropo, îmi răspunsese că va vota ceva mai târziu, dar n-a mai votat, desigur).
Am înţeles, în sfârşit, de ce tot repeta într-una Mihai P să nu mai sun oamenii.
Am înţeles şi de ce s-a opus il Consigliere mediatizării evenimentului, în ciuda solicitării Doamnei M. Cum să se mediatizeze un vot pe care se străduia din răsputeri să-l transforme într-un eşec?!

Era trist. Din dorinţa avidă de putere (sau poate la ordinul cuiva – “asta nu vine de la mine”), pentru a înăbuşi orice încercare de manifestare democratică în M10, il Consigliere alesese să boicoteze primul Vot Electronic din Asociaţia ce-şi asumase ca proiect principal Votul Electronic.

Boicotul nu a reuşit. Am îndeplinit cvorumul la limită, cu 16 participanţi din cei 31 de membri activi, câţi erau înregistraţi conform minutei şedinţei AG din 11 ianuarie.

Însă marea mea dezamăgire a fost aceea că Doamna M s-a lăsat, foarte probabil, manipulată, şi nu a mai votat. Deşi, în mod evident, intenţionase să facă asta, conform SMS-ului de la prânz, în care mă întreba îngrijorată la ce oră poate vota.